Să ne pregătim. Dacă nu seamănă omul, cum va da Dumnezeu să crească grâul său? Omul trebu­ie să semene și, potrivit cu ce omul va semăna, Dumnezeu va da. Și în armată se spune: „Fii gata!”.

– Părinte, cum să ne pregătim?

– Când este cineva gata? Atunci când arma­ta este în așteptare și militarii sunt mereu gata, cu încălțămintele lor, cu armele și cu corturile lor, aș­teptând ordinul.

– Cât poate ține această așteptare?

– Depinde. Monahul trebuie să fie întotdeauna gata, și atunci nu se va teme de nimic. De ce să se tea­mă? De moarte? Dar ea îi va deschide ușa Raiului, pentru că sub placa mormântului e ascunsă cheia veșniciei. De altfel, monahul, oricând ar muri, se află în stare de pocăință. Plecarea lui din lume și schima lui aceasta mărturisesc. Se pocăiește și înaintează, făcând o lucrare duhovnicească subțire. Cu cât i se mărește dragostea față de Dumnezeu și de aproape­le, cu atât se micșorează dragostea față de sine și nu se socotește. Atunci are valoare ceea ce scrie Sfân­tul Pavel: „Nimic nu ne va putea despărți de dragostea lui Hristos” (Romani 8, 35).

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul 2. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 262-263)