Să ne cunoaştem şi să mărturisim credinţa noastră ortodoxă!
Privind în jurul nostru, ce vedem? Regăsim toate vechile erezii. Ele sunt aceleaşi, îmbrăcate în altă formă. Noi însă suntem mult mai neştiutori şi mult mai nepăsători faţă de propria noastră credinţă. Sunt zeci şi zeci de secte. Fiecare pretinde că deţine adevărul. În realitate, repetă vechile erezii.
Privind în jurul nostru, ce vedem? Regăsim toate vechile erezii. Ele sunt aceleaşi, îmbrăcate în altă formă. Noi însă suntem mult mai neştiutori şi mult mai nepăsători faţă de propria noastră credinţă. De aceea, am considerat necesar să aruncăm o privire de ansamblu asupra ereziilor trecute, pentru a vedea că toate abaterile de la dreapta credinţă din zilele noastre nu sunt altceva decât o redeşteptare a vechilor erezii combătute şi anatemizate de Biserică. Sunt zeci şi zeci de secte. Fiecare pretinde că deţine adevărul. În realitate repetă vechile erezii. De exemplu: se neagă dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, asemenea lui Arie, combătut la Primul Sinod; se neagă Sfânta Treime, mărturisită cu putere la al doilea Sinod; nu este recunoscută Maica Domnului ca fiind Născătoare de Dumnezeu. Asemenea lui Nestorie, se neagă icoanele şi multe altele. Prin toate se neagă de fapt Întruparea lui Dumnezeu.
Fiţi foarte atenţi. Sectanţii spun: Da, Iisus Hristos este Mântuitor, este Fiul lui Dumnezeu, dar nu este Însuşi Dumnezeu. Ori, dacă nu este Însuşi Dumnezeu, nu ne poate fi Mântuitor. Să reţineţi bine acest lucru. Numai fiind Însuşi Dumnezeu ne poate ridica la Dumnezeu, căci aceasta este de fapt calea mântuirii dăruită nouă. Sfânta Evanghelie ne spune de repetate ori acest lucru. Amintesc doar din primul capitol al Sfântului Ioan: „Cuvântul era Dumnezeu” şi „Cuvântul S-a făcut Trup”.
Fraţi creştini, dreapta credinţă ne-a fost revelată prin Duhul Sfânt şi ne-a fost descifrată nu de oameni obişnuiţi, ci de sfinţi, sanctificaţi prin viaţa şi minunile lor. Acum, după 2000 de ani, sunt creştini care nu mai ţin seama de ei, marii mărturisitori ai Bisericii. Fiecare răstălmăceşte Cuvântul lui Dumnezeu după mintea lui, în afara adevărurilor stabilite în soborul Bisericii de sfintele sinoade. Este mare această rătăcire. Noi trebuie să ne cunoaştem propria credinţă, cea adevărată. În simbolul credinţei avem esenţa ei. Să pătrundem adevărurile cuprinse în el şi să ne străduim să le transpunem în viaţă şi să le mărturisim. Aşa să ne ajute Dumnezeu. Amin.
(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 95-96)
