Părintele își povățuia fiii duhovnicești conform Tradiției Apostolice și Patristice și le cultiva sufletele, astfel încât ei să poată participa des Ia Taina Dumnezeieștii Euharistii, fiindcă știa că Dumnezeiasca Împărtășanie este medicamentul nemuririi, secretul sfințirii și arvuna împărăției ce va să vină.

Spusese odată într-o predică de a sa: „Cred că viața noastră, dacă nu se încadrează și nu se desfășoară continuu în acest mod al vieții mistice și al Cinei celei Mari este seacă. Viața noastră este foarte îndurerată și lipsită de conținut... Domnul să ne dea de putere și har, astfel încât cu adevărat să ne cultivăm pe noi înșine, conform Legii lui Dumnezeu, iar Marea Cină să fie pe primul loc în viața noastră.

Vie să ne fie credința, astfel încât vrăjmașul să nu ne poată convinge ușor să neglijăm Dumnezeiasca Liturghie și să ne depărtăm de la Paharul Vieții, care este piscul! Și o voi spune și o voi accentua întotdeauna: cine Îl ia pe Hristos învie, cine ÎI ia pe Hristos nu mai ține cont nici de boală, nici de încercare, nici de o altă greutate. Tot timpul se simte sub harul Domnului”.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 15-16)