Voluntara povestește că s-a așezat la rând pe 10 octombrie, pe malul Bahluiului, din zona Podu Roș. Spre surprinderea ei, a fost pentru prima dată când stâlpii care delimitau traseul pelerinilor nu erau numerotați. Afluxul neașteptat de credincioși, veniți încă din primele zile ale pelerinajului, i-a surprins pe organizatori, care nu au reușit să extindă și să marcheze la timp întregul traseu. În 2025, șirul pelerinilor s-a întins de-a lungul ambelor maluri ale Bahluiului, din zona Cantemir până la Podu Roș, o imagine cu totul impresionantă.

Emoționată de trăirea acestui moment, voluntara a realizat o pictură în care sunt reprezentate Sfânta Parascheva, Catedrala Mitropolitană și mulțimea de credincioși, desenați sub forma unor inimi ce formează un uriaș metanier – un lanț al rugăciunii și al dragostei creștine.

În mesajul care a însoțit lucrarea, aceasta a scris:

Părinte,

În pofida faptului că trupul se simte istovit, am totuși o scânteie de bucurie — ca și cum fiecare „tură” de stat la „capăt de rând” a fost o împreună-ședere până la baldachin. Nu am știut cui să spun, și... am scris către Sfinția Voastră.

Parcă e un fulger ce poartă crâmpeie de lumină, cu fiecare pelerin care ajunge și își pune firicele de nădejde în fiecare pas.

Să vă dăruiască Sfânta Parascheva tot ceea ce este de folos în aceste zile, ca să vă mângâie inima.

Sunt aici, la stâlpul „fără număr”, al unui gând de recunoștință.

Vă îmbrățișez în Hristos!