Mănăstirea Sihăstria din Munții Neamțului a fost binecuvântată de Dumnezeu în veacul al XX-lea cu două dintre cele mai luminoase chipuri ale monahismului românesc: Cuvioșii Părinți Paisie Olaru și Cleopa Ilie – duhovnici înțelepți, mari rugători și povățuitori a mii de suflete pe calea mântuirii.

Sfântul Cuvios Paisie Olaru (1897–1990) a întruchipat chipul bătrânului sfânt al pustiei, vorbind puțin, dar cu multă înțelepciune. Contemporan și prieten duhovnicesc al Sfântului Cuvios Cleopa Ilie, el a dus o viață de aspră nevoință ascetică, plin de smerenie și dragoste față de cei care îl cercetau, fiind cunoscut ca un duhovnic smerit și blând, un adevărat părinte al păcii și al milei creștine. Rugăciunea inimii, smerenia profundă și iubirea față de toți semenii l-au făcut izvor de alinare pentru sufletele încercate.

Sfântul Paisie Olaru a fost dăruit de Dumnezeu cu darul vindecării și pacificării sufletelor rănite de păcate. Asemenea sfinților din pustie, care concentrau multă înțelepciune sfântă în cuvinte puține, Părintele Paisie spunea esențialul în sfaturi părintești. Pacea pe care o transmitea în jurul său venea din iubirea sa profundă și smerită față de Dumnezeu și față de semeni. Din familiaritatea sa sfântă cu Dumnezeu Atotmilostivul și Iubitorul de oameni, se nășteau rugăciunile și binecuvântările sale familiale, părintești și gingașe, față de pelerinul credincios: „Binecuvântează, Doamne, casa lui, masa lui...; dă-i, Doamne, un colțișor de rai!”

Purtător de Sfântul Duh, prin credință smerită și rugăciune neîncetată, Sfântul Paisie duhovnicul aduna mintea în jurul inimii și inima oamenilor lângă Dumnezeu, într-o vreme în care ideologia comunistă ataca inima ca să rătăcească minți, să usuce inimi și să-i depărteze pe oameni de Dumnezeu.

Deși slab și firav la înfățișare, Sfântul Cuvios Paisie Olaru de la Sihăstria a fost în ultimii ani ai dictaturii comuniste din România un adevărat uriaș al spiritului românesc care, în liniște, fortifica Biserica lui Hristos din inimile credincioșilor, în timp ce în zgomotul Capitalei se demolau biserici de zid.

Sfântul Cuvios Cleopa Ilie (1912–1998), starețul și predicatorul neobosit al Sihăstriei, a fost unul dintre cei mai iubiți duhovnici români ai secolului trecut, un stâlp al Ortodoxiei românești, înzestrat cu o memorie deosebită și cu o gândire limpede.

Profund cunoscător al Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, trăitor isihast al monahismului ortodox, Sfântul Cuvios Cleopa Ilie era, în același timp, un păstor înțelept și un misionar plin de zel, adânc ancorat în realitatea timpului său, suferind împreună cu poporul în anii grei ai comunismului și aducând multă pace și bucurie în sufletele oamenilor care veneau la el spre a primi dezlegare de păcate și sfat bun pentru viață. El era, în mod constant, părinte înțelept și milostiv, învățător pastoral și fidel Tradiției patristice, prieten al sfinților și duhovnic al oamenilor, primind în chilia sa ierarhi, preoți și monahi, demnitari cu funcții importante, intelectualii renumiți, dar și mulțimi de oameni simpli din orașe și sate.

Scrierile și înregistrările sale, pline de lumină biblică și înțelepciune patristică, continuă să lumineze și astăzi generații întregi de monahi și mireni.

Părintele Cleopa Ilie a răspuns chemării lui Dumnezeu la misiune într-un mod înțelept. El a devenit un misionar statornic în chilie, arătând într-un fel minunat cum poate cineva să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieți, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând lumea, nu bătând din ușă în ușă, ci deschizând cu dragoste părintească ușa chiliei sale și ajutând pe fiecare păcătos să-și deschidă propriul său suflet în spovedanie pentru a se întâlni cu iubirea milostivă și vindecătoare a lui Dumnezeu pentru oameni.

În perioada zbuciumată a prigoanei împotriva Bisericii, la chemarea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie a venit la București, locuind câteva luni în Reședința Patriarhală, unde s-au pus bazele unui amplu program misionar, pe care ulterior Părintele Cleopa l-a desfășurat în mai multe mănăstiri din țară, în special în Muntenia și Banat, osteni­ndu-se pentru călăuzirea vieții monahale românești pe calea Sfintei Tradiții a Bisericii noastre Ortodoxe.

Cei doi sfinți, Paisie și Cleopa, au trăit în duh de nevoință, cu post, priveghere și multă rugăciune. Au fost oameni duhovnicești, legați de aceeași râvnă pentru viața sfântă, mărturisitori ai dreptei credințe în vremuri de prigoană și propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos prin cuvânt și faptă.

Proclamarea canonizării Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, împreună cu alți 14 sfinți părinți duhovnicești și mărturisitori ortodocși români din secolul al XX-lea, în contextul împlinirii anul acesta, 2025, a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, ne cheamă să înțelegem cât de minunat lucrează Dumnezeu în mijlocul unui popor smerit și credincios și cât de mare este nevoia de a avea duhovnici adevărați, părinți cu viață sfântă, care să ne lumineze calea dreptei credințe și a sfințeniei.

Astăzi, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, dorim să exprimăm, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, aprecierea și prețuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a desfășurat în această mănăstire, cu multă osteneală și iubire jertfelnică.

Totodată, felicităm pe părintele stareț, Arhimandritul Arsenie Popa, dimpreună cu toată obștea monahală a Mănăstirii Sihăstria, harnică și misionară, pe toți sprijinitorii ei din țară și străinătate, precum și pe toți ierarhii, clericii și credincioșii prezenți la acest eveniment sfânt și solemn de spiritualitate creștină și demnitate românească.

Ne rugăm Sfinților Cuvioși Părinți Paisie și Cleopa ca împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla și cu toți sfinții să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi, să ocrotească această mănăstire și să dăruiască pace și bucurie, sănătate și mântuire tuturor viețuitorilor, închinătorilor și binefăcătorilor ei.

Cu deosebită prețuire și părintească binecuvântare,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române