Fericit cel care nu se îndestulează cu viața lumii acesteia, care din cele dumnezeiești și-a făcut cugetarea lui.

Fericit cela ce pe pământ s-a făcut ca un înger, asemenea serafimilor, avându-și curat cugetul său totdeauna.

Fericit este acela ce, având în minte ziua Judecății, se sârguiește spre vindecarea rănilor sufletului său, prin lacrimi.

Fericit este cela ce totdeauna este eliberat, întru Domnul, de toate cele pământești și de vremelnicele lucruri ale veacului acestuia.

Fericit este acela ce înainte sporește, prin faptele călugăriei și prin înfrânare.

Fericit cela ce are porunca cea înfricoșătoare, spre paza buzelor sale.

Fericit este cela ce a urât păcatele și a făcut fapte bune.

Fericit este acela ce, întru cele nevăzute și întru cele văzute, pe Singur Unul Dumnezeu iubește și pe toată zidirea Lui.

Fericit este acela ce s-a făcut ca un nor, cu totul în lacrimi, stingându-și focul poftelor trupești.

Fericit este acela ce și-a vândut toate averile sale și și-a agonisit pe Unul Hristos, Mărgăritarul Ceresc. A Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 514)