Un Părinte din București, pe nume Antim, m-a sfătuit să iau binecuvântare de la duhovnic și să mă împărtășesc zilnic în Săptămâna Luminată, apoi să mă spovedesc și împărtășesc săptămânal. Deoarece aveam duhovnicul în alt oraș, l-am rugat să mă spovedească dânsul când mă voi întoarce în București, dacă el m-a sfătuit. Doamne, și câtă grijă a avut de mine!

A doua zi, m-am spovedit și împărtășit în Focșani, orașul natal, la Părintele Costică T., preot și om deosebit care, după ce mi-a vestit că știința mai face și greșeli, a trimis analiza fetei dumnealui, medic obstetrician, care a confirmat că nu este una dintre analizele care să lase loc de dubiu. Și dumnealui ne-a purtat mult de grijă, atât în timpul sarcinii, cât și după.

În aceeași zi, înainte de prânz, am plecat la Sfânta, la peșteră și la bisericuța de lemn dragă sufletului meu, și am plâns, rugându-mă la Maica Domnului să le rânduiască cum știe ea mai bine, și la Sfânta să-i poarte de grijă, că doar este Teodora ei. Și asta a fost toată tristețea.

La trei zile după aflarea veștii, mă sună Părintele Antim, care mi-a devenit duhovnic, să mă cerceteze. Îi spun cu sinceritate că o iau razna, deoarece știu că port în pântece un copil care va muri fie înainte de naștere, fie imediat după, și totuși sunt bucuroasă, râd și mă plimb prin parcuri cu ceilalți copii, ca și cum totul ar fi normal. Răspunsul lui a fost însă altul, arătându-ne cât de mici și neputincioși suntem: „Nu, Irina, nu ai înnebunit. Este bucuria în necazuri pe care ți-o dă Dumnezeu, pentru că te-ai lăsat cu totul în voia Lui”. Liniștea asta a ținut toată sarcina.

După Sfintele Paști, ne întoarcem la București și mă duc la un control ecografic de rutină. În timp ce se uita pe monitor, medicul se oprește și mă întreabă dacă am făcut morfologia de trimestrul I. Nu o făcusem, normal, oricum știam deznodământul. Mă trimite imediat în alt cabinet pentru efectuarea acestei ecografii 4D, medic fiind un prieten al soțului. Îl întreb dacă a aflat de la medicul curant că fătul are Trisomia 18, pentru a-l scuti de misiunea de-a mă compătimi, iar el, foarte calm, mi-a răspuns afirmativ și mi-a spus că nu e nici o problemă. Dar cine să știe măcar acum să primească vestirea?

Îmi face ecografia, nu spune ce vede, pentru că eram într-un spital de stat, unde medicii nu stau o oră să-ți povestească diverse, deoarece au coadă la ușă. Citisem că un semn clar ecografic al Trisomiei 18 este acela că degetul arătător este perpendicular pe celelalte trei degete și, deși nu am studii medicale, am văzut și eu că degetele sunt toate drepte. Am îngăimat o întrebare și mi-a răspuns că nu vede nici un semn de Trisomia 18, dar sunt afecțiuni care pot fi observate mai târziu și mă programează pentru amniocenteză, deoarece în această procedură se studiază AND-ul fătului, în timp ce la NIPT se studiază sângele mamei, care e amestecat cu al fătului.

Am plecat cu sentimente amestecate. Soțul vorbise deja de un loc de veci pentru Teodora, iar mie mi-era teamă să mă agăț de-un fir atât de subțire, așa că tot la Maica Domnului și la Sfânta Teodora m-am rugat zilnic, să le așeze cum știu mai bine.

A venit ziua amniocentezei. La spital, mă plimbau cu foile de colo-colo, până când am întrebat de ce. Răspunsul, în glumă sau nu, a fost că toată lumea mă așteaptă să mă răzgândesc și să întrerup sarcina. Ce să fac? Mă rog în gând și fug la bisericuța spitalului, căci la Sfânta nu aveam cum să ajung. Intru, mă închin rapid la Maica Domnului și la moaștele Sfântului Ioan Rusul, mă rog în fugă și plec la recoltare.

La amniocenteză vin două rezultate, unul în câteva zile și unul după câteva săptămâni. Primul rezultat a venit „întâmplător” chiar de ziua Sfântului Ioan Rusul. Tot „întâmplător” primesc mesaj de la un Părinte: „Sfânta Teodora și Sfântul Ioan Rusul te-au ajutat!”. Nu am putut decât să mă prăbușesc în fața icoanelor și să plâng. Nici nu știu dacă am mulțumit.