„Și a venit Săptămâna Patimilor pentru noi...”

Anii au trecut și, într-o noapte, am visat că eram în sala de operație, mi-au deschis burta, iar eu am întrebat ce este acolo. Mi s-a răspuns că este fetița mea, iar eu am spus că seamănă mai mult a câine, nu a copil, și mi s-a replicat că este adevărat, dar că este copilul meu.

A doua zi, testul de sarcină a ieșit pozitiv. Bucurie mare! Am stabilit că va purta numele „Teodora” dacă va fi fată și „Ioan” dacă va fi băiat, ca mulțumire pentru binecuvântările primite. Un Părinte de la Sihla, anunțat de soțul meu că sunt însărcinată, mi-a spus că a aprins o candelă pentru sarcina mea la moaștele Sfintei Parascheva, unde se afla când a primit vestea. M-am îngrozit gândindu-mă ce va fi cu această sarcină. Pentru câți copii se aprinde o candelă la Sfânta Parascheva de când se află de existența lor? Simțeam că ceva nu e cum trebuie, dar m-am gândit că se datorează visului.

Și a început aventura cu a patra sarcină. La 6 săptămâni m-a mușcat o căpușă, la 8 săptămâni am avut o mică dezlipire de placentă. Ambele s-au rezolvat și am crezut că asta a fost. 

Medicul mi-a recomandat să fac măcar un test NIPT pentru liniștea noastră, deoarece aveam peste 40 de ani și știa că nu vreau amniocenteză și că nu voi întrerupe sarcina indiferent ce ar fi (nici doctorița nu face întreruperi de sarcină). Testul NIPT este un test genetic cu o acuratețe foarte mare, de 99%, la fel ca amniocenteza, doar că se recoltează sângele mamei, care este trimis către laboratoare genetice din afara țării.

Și a venit Săptămâna Patimilor pentru noi. Și la propriu, și la figurat. Pe 17 aprilie, aflăm că nepotul de 15 ani nu răspunde la tratamentul de hipertensiune. Scrie Părinților de la Sihla să-l poarte în rugăciune și pune genunchiul la rugăciune. Pe 18 aprilie, tatăl meu face un AVC. Scrie Părinților de la Sihla să-l poarte în rugăciune și pune genunchiul la rugăciune. Pe 19 aprilie, primesc rezultatele de la testul NIPT și aflu că fetița mea, Teodora, are Trisomia 18 sau Sindromul Edwards, un sindrom incompatibil cu viața.

Am început ușor să plângem, căci nu doream să afle tatăl meu, ca să nu îl amărâm. Căutând ce înseamnă acest sindrom, am aflat că sunt doar vreo două cazuri în lume de copii născuți sănătoși ale căror mame au avut acest rezultat pozitiv.

Medicul m-a sunat imediat și mi-a spus: „Irina, tu știi că eu nu fac întreruperi de sarcină, dar îți recomand avort medicamentos. Nu-ți închipui ce înseamnă o sarcină cu «Sindrom 18», mai ales la tine, care ai trei cezariene și o vârstă! Iar copilul, dacă se va naște, nu va trăi mai mult de câteva zile...”. Răspunsul a fost negativ. Era Teodora, fetița mea, și era treaba lui Dumnezeu ce a rânduit pentru ea.

Am trimis iar mesaje pentru a se ruga să apuce să fie botezată, am trimis medicului procedura botezului de urgență și am plâns. Dar nu de supărare, nu de mâhnire... nu știu de ce. M-au sunat imediat toți Părinții cărora le scrisesem, spunând că va fi bine și copilul va fi bine, dar cine să știe să primească vestirea lui Dumnezeu, când statistica îți spune altceva?