Căsătoria creştină este o imagine a unirii dintre Hristos şi Biserică: „Bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5, 23-25).

„Ai grijă de soţia ta, ca Hristos de Biserică. Chiar dacă ar trebui să îţi dai viaţa pentru ea, chiar dacă ar trebui să înduri mari pierderi, să suferi pătimiri grele, nu trebuie să te dai în lături, fiindcă îndurând toate acestea eşti încă departe de a face ceva asemănător cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică”, le spune soţilor Sfântul Ioan Gură de Aur.

Urmând lui Hristos, soţul are grijă de soţie, o iubeşte şi o cinsteşte (Sfântul Apostol Petru le porunceşte bărbaţilor să se poarte înţelepţeşte cu femeile... făcându-le parte de cinste ca unora ce împreună cu ei sunt moştenitoare ale harului vieţii – 1 Petru 3, 7). Soţia se supune soţului şi-l cinsteşte cum ÎI cinsteşte Biserica pe Hristos. După cum vedem, imaginea căsătoriei creştine nu are nici o legătură cu acel tip de relaţii conjugale care este şi acum răspândit în tot Orientul.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, p. 81)