Pentru a nu cădea într-o (nouă) dependență, ci a iubi cu adevărat, omul trebuie să înceteze a fi dependent. Cauzele dependenței de tot felul (amoroasă, alcoolică, narcotică, ludică, de mâncare etc.) se află în copilărie. Puțini părinți au fost atât de înțelepți, încât să le dea odraslelor, în copilărie, măsura necesară de dragoste, de grijă, de acceptare, de libertate și control.

Cel mai adesea, dragostea nu a fost suficientă, nici libertatea. În schimb, controlul a fost excesiv. De aceea, cei mai mulți dintre noi suntem mai mult sau mai puțin dependenți de relațiile noastre, chiar fără să ne dăm seama. Problema se manifestă atunci când gradul de dependență este mare, când celălalt începe să ocupe tot spațiul vieții noastre, când are loc renunțarea la sine. Aceasta produce suferință.

Nu putem să schimbăm copilăria, însă putem, conștientizându-ne problemele, să depunem eforturi încununate de reușită ca să ne îmbunătățim semnificativ viața și relațiile cu oamenii apropiați.

(Dmitry Semenik, Dragostea adevărată. Taina dragostei înainte și după căsătorie, Editura Sophia, București 2012, p. 153)