Nu mă înțeleg cu socrii. Ce să fac?
Imediat după nuntă, întâlnindu-se cu soacra, o noră înțeleaptă a rostit cuvintele magice: „Mamă, dumneavoastră cum credeți că ar fi mai bine?”. După aceea, soacra trei săptămâni a umblat și le-a povestit tuturor că nora i-a zis „mamă”, ba pe deasupra i-a și cerut părerea.
Primul lucru pe care trebuie să-l facă generaţia tânără este să se pună în locul celei mai în vârstă, să se străduiască s-o înţeleagă, fiindcă toate conflictele provin din lipsa înţelegerii poziţiei celuilalt.
Al doilea lucru de făcut este să-şi dea seama că pentru noi va fi mai bine din toate punctele de vedere dacă părinţii soţiei noastre, respectiv ai soţului nostru, ne vor fi aliaţi, nu duşmani. Aşadar, trebuie să ne străduim să ajungem la înţelegere reciprocă cu generaţia mai în vârstă, să găsim un limbaj comun, să ne împrietenim, fiindcă din asta vom avea numai de câştigat.
Voi încerca acum să răspund la întrebarea: „Cum să facem asta?”. Ce aşteaptă de la tineri generaţia mai în vârstă? Să fie respectată, să fie ascultată (nu e deloc obligatoriu să facem tot ce spun ei, şi aici e nevoie de discernământ) şi să aibă parte de puţină atenţie.
Tinerii nu trebuie să conteste fără temei tot ce spun cei mai în vârstă, ca pe ceva inutil şi învechit, ci, dimpotrivă, trebuie să încerce să se sfătuiască cu ei. În felul acesta vă veţi îmbunătăţi relaţia cu ei şi totodată veţi afla multe lucruri folositoare.
Imediat după nuntă, întâlnindu-se cu soacra, o noră înţeleaptă a rostit cuvintele magice: „Mamă, dumneavoastră cum credeţi că ar fi mai bine?”. După aceea, soacra trei săptămâni a umblat şi le-a povestit tuturor că nora i-a zis „mamă”, ba pe deasupra i-a şi cerut părerea.
(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 260-261)