Spiritualizarea iubirii conjugale
Nu vedem neputința lui de a se ridica, iar pe noi ne apucă postul, ne apucă rugăciunea, ne apucă tămâierea, ne apucă mersul la mănăstiri și apoi disprețul față de celălalt, care n-a vrut să meargă la mănăstire, n-a vrut să țină post etc. Aceasta nu este iubire, ci dimpotrivă.
Vă rugăm să ne explicați ce se înțelege prin spiritualizarea iubirii conjugale și cum se poate ajunge la ea?
Cum se poate ajunge este mai greu de explicat, dar ce înseamnă spiritualizarea iubirii conjugale? Înseamnă să vedem prin iubirea de soț/soție iubirea lui Dumnezeu și atât; înseamnă să nu facem caz de nimic din tot ce este omenesc. Trebuie să ne uzăm de tot ce este omenesc, dar care nu este păcat.
Sunt foarte multe familii despărțite din cauza asta, din cauza neînțelegerii acestora. Ce înseamnă viața conjugală, ce înseamnă că suntem împreună, iar pe urmă ne trezim că unul este mai însemnat și uităm de celălalt. Nu vedem neputința lui de a se ridica, iar pe noi ne apucă postul, ne apucă rugăciunea, ne apucă tămâierea, ne apucă mersul la mănăstiri și apoi disprețul față de celălalt care n-a vrut să meargă la mănăstire, n-a vrut să țină post etc. Aceasta nu este iubire, ci dimpotrivă.
(Preotul Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 75)