Pe plan concret, Sfântul Ioan Gură de Aur a lăsat chestiunea alegerii între celibat şi căsătorie în totalitate la latitudinea ascultătorilor săi. În cele din urmă, este pur şi simplu vorba despre o problemă personală care ţine de darul şi chemarea fiecăruia – şi de aceea e bine ca fiecare să aleagă acea cale care îi va asigura pe deplin propria mântuire:

„Există nenumărate pilde de vieţi virtuoase în Sfintele Scripturi… Unii îşi proclamă virtutea prin sărăcie, altul prin averi; de exemplu, Ilie, prin sărăcia sa, iar Avraam prin averile sale. Urmează acel exemplu pe care-l apreciezi drept cel mai lesne de împlinit, cel mai potrivit de pus în practică. Şi, de asemenea, unul – prin căsătorie, celălalt – prin feciorie; Avraam prin căsătorie, Ilie prin feciorie. Urmează oricare cale doreşti, căci amândouă duc la Rai” (Omilia XII la Filipeni). Iar în tratatul său Către cei care atacă viaţa monahală citim următoarele: „Fireşte, la mântuire nu ne duce doar o singură cale, ci sunt multe şi felurite căile spre mântuire. Hristos ne spune aceasta la modul general atunci când ne încredinţează că în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri (Ioan 14, 2)”.

În acest sens, relevante sunt şi ale sale Omilii la I Corinteni, 12, privind o egală cinstire conferită de feluritele daruri încredinţate oamenilor: „Chiar dacă eşti considerat inferior faţă de ceea ce este dat, din moment ce ai fost socotit vrednic de a-ţi fi primit partea ta din aceeaşi obârşie ca şi cel care a primit mai mult, ai aceeaşi cinstire”.

(David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de Luminiţa Irina Niculescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, pp. 158-159)