Când vorbesc cu unele cupluri care urmează să se căsătorescă, întotdeauna îi întreb cum se descurcă în conversațiile de zi cu zi. Aproape fără excepție primesc răspunsul: „Acesta este unul dintre punctele noastre forte!”. Ani mai târziu, însă, se întorc și îmi spun doar „El refuză să vorbească!” sau „Ea se închide în sine!”. Din astfel de reproșuri se poate observa că pălăvrăgeala pe care o iubeau înainte, și pe care o considerau o binecuvântare, a încetat să mai existe.

Vei fi un soţ înţelept doar dacă stabileşti clar faptul că aşa ceva nu se va întâmpla şi la tine în casă.

Mama ta şi cu mine am avut o perioadă dificilă în primele luni petrecute împreună, când am început să ne deschidem unul faţă de celălalt. Şi asta ne-a surprins pe amândoi. Nu observaserăm că în anii petrecuţi înainte de căsătorie existaseră unele reţineri foarte mari. Dar ele erau acolo, chiar dacă noi nu le vedeam.

Când am început să analizăm împreună problema, a devenit clar faptul că eu eram speriat de unele lucruri si că ea tindea să țină în sine multe, si asta nu putea duce la nimic bun. Aşa că într-o zi am hotărât să luăm taurul de coarne. Am hotărât să discutăm până la capăt, cel puţin ca să determinăm dacă vom putea comunica vreodată aşa cum trebuie.

În timp ce analizam doar acest punct de început, am descoperit faptul că multe dintre motivele care stăteau la baza ezitărilor noastre erau de mult trecute. (Această întâmplare este o mare descoperire. Când ai ajuns faţă în faţă cu adevărul că nu mai eşti legat de trecut, înseamnă că ai făcut deja un important pas înainte.) Aşa că ne-am luat angajamentul de a ne strădui mereu să mai dezgropăm câte ceva, ici şi colo, totul după nişte reguli care ne-au ajutat să ajungem la rezultate bune.

Aşa că am încropit acest mic acord, pe care am să ţi-l relatez aici în speranţa că îţi va fi de ajutor. Evident că nu are forma unui document, ci a fost mai mult o înţelegere tacită. Am să îţi înşirui aici, aşa cum ni le-am scris şi noi în inimile noastre:

1. Scopul nostru este să devenim „cei mai buni prieteni”. De vreme ce prietenia se formează în timpul petrecut împreună, vom avea zilnic cel puţin o mică „vizită” la celălalt. Ne vom aranja programul astfel încât aceasta să fie mereu printre priorităţile zilei.

2. Vom ieşi împreună în oraş cel puţin o dată pe săptămână. La cină, prânz, sau cu orice altă ocazie, timpul petrecut citind ce se întâmplă în sufletul celuilalt este întotdeauna timp bine folosit. Nu vom lăsa niciodată copiii sau serviciul, banii sau orice fel de întâlnire, şi nici tirania momentelor în care „nu putem” sau „trebuie” să facem altceva, să ne înghesuie timpul pe care ni-l facem unul pentru altul.

3. Ne vom face un scop din a fi sinceri până la capăt. Întrucât asta presupune sinceritate faţă de sine, vom dedica pentru început o perioadă analizei sinelui. Prin citire, studiere şi discutare, vom căuta să înţelegem cum poveştile noastre, ale fiecăruia, ne afectează căsnicia.

4. Ca ideal, patruzeci şi opt de ore va fi limita noastră de „ascundere”. Dar cum bineînţeles că sincerităţii absolute nu i se poate impune un termen-limită, am convenit ca atunci când nu suntem în stare să ne exprimăm cum trebuie, ne vom strădui în continuare. Vom recunoaşte în faţa celuilalt că ne aflăm intr-un impas şi îi vom cere să ne mai acorde încă puţină răbdare şi înţelegere.

5. În relaţia noastră vor domni iertarea şi înţelegerea totală. Vom întreba, dar nu vom condamna. Vom căuta ca între noi să existe o atmosferă unde mărturisirea unui lucru se loveşte de urechi înţelegătoare şi blânde. Şi ne vom bucura că există un loc unde ne putem înfrunta pe noi înşine.

6. Vom respecta intimitatea celuilalt. Nu vom sufoca prin curiozitate excesivă. Conştienţi că lucrul pe care îl ascundem ar putea să doară, vom oferi totuşi celuilalt spaţiul necesar. Întrucât revelaţia vine din interior, nu vom întinde niciodată coarda.

7. Vom ţine minte mereu faptul că misterul este o binecuvântare. Va dura probabil o viaţă întreagă pentru a umple toate golurile şi pentru a ajunge la o relaţie perfectă şi de aceea va trebui să fim blânzi. Vom iubi din toată inima ceea ce ni se oferă azi, şi vom aştepta răbdători ziua de mâine.

La un moment dat, o să devină evident de ce le-am spus „scopuri”. După acel prim salt înainte, drumul către Rai va mai avea cu siguranţă şi obstacole. A lăsa pe cineva în inima ta poate fi incomod. Câteodată este de-a dreptul înfricoşător. Aduce la suprafaţă lucruri pe care nu ştiam că le avem în noi, printre care se numără şi împotrivirea. Acesta este termenul folosit de psihologi pentru atunci când fugim în direcţia opusă, spunând „Hai s-o lăsăm baltă”.

(Charlie W. Shedd, Scrisori către Filip, sfaturi unui tânăr căsătorit, Editura Bizantină, București, 2011, p. 33-36)