Să zicem că un adolescent a devenit capricios, agresiv, neascultător, întâmpină cu revoltă tot ce îi spui, comunicarea cu el este deteriorată, iar părinţilor toţi cei din jur le spun că nu-i nimic, că o să treacă şi că nu trebuie să dea atenţie, că aşa sunt adolescenţii, că şi noi am fost aşa la vârsta lor... Putem avea încredere în asemenea sfaturi?

Nu, noi nu am fost aşa. Pe generaţie ce trece, starea psihică a oamenilor ‒ inclusiv, bineînţeles, a adolescenţilor ‒ se deteriorează. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că această vârstă e cea mai dificilă: nimeni nu poate spune cum va ieşi copilul din vârsta adolescentei, ce fel de om va deveni, bun sau rău. Numai Dumnezeu ştie asta. Trebuie să ne amintim că nu este bine să-i întărâtăm pe copii când sunt la această vârstă, dar nici să ne lăsăm conduşi de ei.

Există o regulă de aur: să educăm cu stricteţe, dar şi cu dragoste. Controlul total e inadmisibil, deoarece copilul este o persoană liberă, iubită de Dumnezeu; trebuie să ştim să ne smerim, să răbdăm, să îndurăm cu dragoste dificultăţile apărute în comunicarea cu el, dar dacă purtarea lui întrece limitele bunei cuviinţe, trebuie pedepsit, şi încă foarte aspru. (Preotul Gheorghe Romanenko)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 86-87)