E foarte potrivită comparaţia cu mâncarea, cum mama găteşte şi încearcă să facă mâncarea cat mai gustoasă, ca şi copilul fără poftă s-o mănânce cu plăcere. Dar, în acelaşi timp, mănâncă şi părinţii. Noi oare n-ar trebui să citim? Mulţi părinţi stau şi se uită la televizor şi îi spun copilului să meargă să citească. Este o mare greşeală să nu citim noi înşine, să nu ne vadă niciodată copiii cu o carte.

Mă bucur că vedeţi aşa problema. Într-adevăr, asta completează ce am spus. Din nefericire, copilul nu are acest exemplu din partea părinţilor. La noi cel puţin e o mare problemă. Nu găsim modelul viu al părintelui care iubeşte cititul, care iubeşte cartea. Nu se citeşte. O revistă, un ziar, şi asta ca o excepţie.

Şi, dacă ne cercetăm mai bine şi răspundem sincer, vedem că şi în reviste sau în ziare nu citim lucrurile serioase şi importante, care au oarece substanţă. Ochiul nostru este atras de fotografii, citim ştirile pe scurt, comentariile uşoare, de multe ori cele pe teme de scandal. Dacă asta se întâmplă cu cei mari, este destul de problematic. Înseamnă că imaginea acţionează asupra noastră oarecum ademenitor, şi e nevoie de o preocupare asiduă pentru a îndepărta seducţia imaginii şi a ajunge la text.

Aici mult rău îl face televizorul. A legat copiii de el cu atracţia prin imagine, ca urmare, textul a ajuns foarte obositor şi neplăcut. Când copilul are posibilitatea de a schimba canalele, tolănit în fotoliu cu telecomanda, atunci cand imaginile însoţite de text şi de comentarii nu îi sunt satisfăcătoare, înţelegem cât de greu îi este să-şi concentreze atenţia pe două, trei, zece pagini cu text şi să continue până la sfârşit.

Locul deţinut astăzi de carte nu poate fi comparat cu cel pe care îl deţinea acum 20-30 de ani, când nu exista televizorul, când copiii şi de la oras, şi de la sat „mâncau” cărţile. Astăzi este nevoie de încercări asidue pentru a-l aduce pe copil alături de carte. Iar asta numai cu exemplul propriu se poate face.

(Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, traducere de preot Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 169-170)