Cele mai bune jucării sunt cele naturale. „Acestea sunt pietricelele, nisipul, conurile, beţele, bucăţile de stofă. Ele pot fi totul”, spune doctorul în ştiinţe psihologice Vera Abramenko, care şi-a dedicat mult timp din viaţă studierii felului în care influenţează jucăriile moderne psihicul copiilor. Ce poate fi maşina? Doar maşină. Este adevărat, dacă este un autocamion, atunci el poate deveni într-adevăr şi un loc pentru păstrarea cubuleţelor, pătuţ pentru ursuleţ sau trăsură pentru călătorii şi altele. Ce poate fi o jucărie electronică cu patru butoane? Este evidentă uniformitatea monofuncţionalităţii: apasă pe buton şi gata.

Fiul meu mai mic, cu un an şi jumătate în urmă (avea atunci 11 ani), era pasionat de jocul cu... nasturi. A strâns în jur de cinci sute, îi cerea de la rude şi cunoscuţi, dar nu ca să-i colecţioneze în saci. Erau cavaleri cunoscuţi, simpli soldaţi, orăşeni paşnici. Pentru fiecare el a inventat o poveste şi apoi organiza pe covor cu prietenii, dar şi singur, lupte pasionante, alcătuia peripeţii captivante. Se mândrea foarte tare că astfel de jucării şi un astfel de joc nu are nimeni.

(Tatiana L. Şişova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor: îndrumar pentru părinţi, traducere din limba rusă de pr. Nicolae Creţu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 385-386)