Preotul este singurul om şi vas al Duhului Sfânt, pe Pământ, care lucrează şi cu raţiunea şi cu harul, dar şi prin exemplul personal.

În timp ce părinţii trupeşti îi influenţează numai emoţional şi firesc pe copii, preotul îi influenţează mai ales haric, divin. Cuvântul lui este cuvântul lui Hristos, rugăciunea lui coboară Duhul Sfânt peste oameni, binecuvântarea lui luminează mintea şi inima, dezlegarea făcută de el eliberează sufletul de păcate şi de diavoli şi îl uneşte cu Hristos.

De aceea, este absolut necesar să se facă religia în şcolile primare, în gimnazii şi în licee, aşa cum a fost în trecut, măcar până la vârsta de 18 ani, căci aceasta este vârsta cea mai critică a tinerilor, pentru a fi salvaţi de furtuna ispitelor trupeşti şi de mulţimea curselor rele, care pot influenţa negativ formarea duhovnicească a fiecărui tânăr.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 87)