Cum se cuvine să se aleagă naşii la Botez şi la Cununie şi ce datorii au naşii faţă de finii lor?
Naşii trebuie să fie oameni cumpătaţi, morali, blânzi, modele în societate. Să cunoască bine credinţa ortodoxă, Crezul, Catehismul ortodox, Sfânta Scriptură şi să meargă regulat la biserică.
Naşii trebuie să se aleagă dintre cei mai buni şi mai evlavioşi creştini, indiferent de starea lor socială, pentru că naşii sunt povăţuitori duhovniceşti ai finilor lor şi au mai mari îndatorii decât părinţii cei trupeşti. Naşii trebuie să fie oameni cumpătaţi, morali, blânzi, modele în societate. Să cunoască bine credinţa ortodoxă, Crezul, Catehismul ortodox, Sfânta Scriptură şi să meargă regulat la biserică... De aceea, nu pot fi naşi la Botez şi la Cununie creştinii de altă religie (catolici, protestanţi, sectari etc), cei care trăiesc în concubinaj (necununaţi), în desfrânare, cei ce nu vor să aibă şi să crească copii, cei beţivi, divorţaţi şi cu nume rău în societate. Naşii trebuie să fie aleşi cu multă grijă şi numai cu voia preotului paroh în faţa căruia să se oblige că vor purta grijă să-i înveţe pe finii lor frica de Dumnezeu, să-i supravegheze, să-i cheme la biserică, la Spovedanie, la săvârşirea faptelor bune, să-i cerceteze regulat la casele lor, să-i mustre la nevoie, să le dea cărţi creştineşti de citit, pentru că naşii au mare răspundere, fiind garanţii finilor lor înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Naşul se leagă cu finul şi cu părinţii lui „printr-o rudenie spirituală, care este mai mare decât cea după trup, deoarece el se numeşte părinte duhovnicesc” după Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic. „Părinţii duhovniceşti spune Dionisie Areopagitul „încredinţează copilul unui creştin botezat care este un bun educator în cele dumnezeieşti, încât copilul va rămâne pentru toată viaţa sub povăţuirea lui, ca la un tată duhovnicesc şi garant al vieţii lui după Dumnezeu...” Naşul trebuie să locuiască cât mai aproape de finul său, pentru a-l supraveghea şi ajuta la învăţarea poruncilor lui Dumnezeu. Putem spune că mulţi naşi credincioşi îşi mântuiesc sufletele prin finii lor, dacă îi cresc în frica Domnului; dar mai mulţi se osândesc pentru lenevirea şi nepăsarea lor faţă de fii lor sufleteşti. La rândul lor, şi finii au datoria să asculte pe naşii şi garanţii lor sufleteşti, să-i consulte în toate, să primească sfaturile lor cele bune, să se roage zilnic pentru naşii lor, pentru preoţii care i-au botezat, cununat şi să le fie model duhovnicesc în toată viaţa.
(Părintele Ilie Cleopa, Lumina şi faptele credinţei, Editura Doxologia pp.132-133)
