Omul are neapărată nevoie de priceperea de a distin­ge în celălalt frumuseţea lăuntrică. Trebuie neapărat să ţi­nem minte că exteriorul trece, pe când interiorul rămâne, înfloreşte şi transfigurează exteriorul. O mare însemnătate în formarea capacităţii de a vedea conţinutul lăuntric al omului o are familia parentală. Edu­caţia creştină îi deschide copilului posibilitatea de a stabili în toate privinţele prioritatea valorilor duhovniceşti şi de a împinge materialul pe planul al doilea sau chiar al trei­lea. Dacă omul creşte în această atmosferă, când va începe să trăiască de sine stătător nu va greşi, de regulă, în luarea hotărârilor de o importanţă vitală.

(Dmitry Semenik, Dragostea adevărată, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 196)