Femeia are evlavia sădită în firea ei. Dar atunci când bărbatul, deşi este de obicei puţin mai indiferent față de Biserică, va lua o întorsătură duhovnicească, va înainta apoi cu statornicie în viața duhovnicească, nemaiputând fi ajuns de femeia lui. În aceste cazuri se poate ca femeia să-l invidieze, pentru că nu sporeşte ea. De aceea, în aceste cazuri, le spun bărbaţilor să fie cu băgare de seamă. Dar oare de ce? Pentru că, cu cât bărbatul va trăi mai duhovniceşte, cu atât mai mult îi va sta împotrivă femeia, dacă ea nu trăieşte duhovniceşte. Dacă bărbatul va spune: „Este târziu, hai să mergem la biserică”, femeia va răspunde: „Du-te singur. Nu vezi că am o grămadă de treburi?”. Iar dacă bărbatul îi va spune: „De ce este stinsă candela?”, sau de va merge el singur să o aprindă, va răni egoismul femeii, care va începe să strige: „Ce, o să te faci preot?”, „Ce, eşti călugăr?”. Se poate chiar să-i spună: „De ce să ardă candela? Mai bine să dăm untdelemnul la vreun sărac”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie,Traducere din limba greacă de ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 169-170)