Icoana „Scara dumnezeiescului urcuș”
Icoana „Scara dumnezeiescului urcuș” a apărut în mănăstirile din pustia Egiptului, acolo unde este citită regulat Scara scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, în special în zilele Postului Mare. Scara din icoană are de obicei treizeci de trepte, după numărul de capitole pe care le conține tratatul sfântului.
Învățătura lui Iisus Hristos este copleșitoare în simplitatea ei. Nu ni se dau sarcini, ci Domnul ne spune să ne luăm un singur lucru: Crucea. În loc de a cere de la noi mult efort, El dorește un singur lucru: viața noastră. „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8, 34-36).
Pentru că astfel de cuvinte sunt pătrunzătoare, Iisus Hristos a rânduit Apostoli și învățători spre a ne ajuta, ghidându-ne în această viață. Hristos nu s-a oprit din numirea unor astfel de oameni care să ne călăuzească nici după Înălțarea Sa la Cer, nici după moartea ultimului Apostol. Astfel, pe lângă Sfânta Scriptură, au apărut multe alte scrieri destinate să ne călăuzească spre mântuire. Una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite scrieri este Scara dumnezeiescului urcuș (Gr: Κλίμαξ), scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, în urmă cu aproximativ 1400 de ani.
Sfântul Ioan a fost starețul Mănăstirii Sinai, fiind cunoscut pentru înțelepciunea și smerenia sa, dar și pentru iubirea de singurătate. În timpul în care îi conducea pe monahi pe calea desăvârșirii, a alcătuit scrierea Scara, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, așezământ aflat la 60 de mile de Mănăstirea Sinai.
Scara dumnezeiescului urcuș este alcătuită din 30 de „Trepte” (capitole) și se află și în volumul IX din Filocalia românească.
Icoana Scării a apărut în mănăstirile din pustia Egiptului, acolo unde este citită regulat Scara, în special în timpul Postului Mare.
Scara din icoană are de obicei treizeci de trepte, după numărul de capitole pe care le conține tratatul Sfântului Ioan Scărarul. Mai târziu, în icoanele rusești întâlnim numirea fiecărei trepte.
Pe Scară vedem oameni care se află în diferite stadii de ascensiune. La o primă vedere, toți cei ce se află pe scară pot părea asemănători, toți fiind bărbați cu barbă (călugări). Acest lucru trebuie văzut în context. Scara de suflete mântuitoare și ducătoare la cer a fost o lucrare scrisă în special pentru monahi, deși în ultima perioadă acesta a devenit familiară unui număr foarte mare de mireni. Ca atare, în majoritatea icoanelor Scării sunt zugrăviți călugări de vârste diferite și, de obicei, include cel puțin un om investit (uns) ca episcop. Aceasta sugerează că toți creștinii care-și doresc mântuirea și lucrează pentru ea sunt reprezentați pe Scară.
Scara traversează ascendent icoana ‒ din stânga jos, în dreapta sus ‒ și separă cele lumești, de cele cerești.
În partea de jos a Scării („sub” ea), sunt reprezentați demoni care îi necăjesc pe cei de pe scară cu săgeți, sulițe și lanțuri. Aceștia sunt reprezentările gândurilor păcătoase și ale ispitelor care ne asaltează când mergem pe calea cea strâmtă care duce la mântuire. Unii dintre călugări sunt reprezentați căzuți, dar ținându-se totuși de scară, iar alții care cad cu totul, cu capul în jos – trași de diavoli spre iad. Iadul este reprezentat în parte dreaptă-jos, sub forma unui cap de monstru, înghițindu-i pe cei care cad de pe scară.
În partea de sus a Scării („deasupra”) sunt reprezentați îngeri zburând și ajutându-i pe călugări să urce, eventual chiar ținându-i de mână.
În partea dreaptă-sus, într-un medalion sau deasupra norilor este zugrăvit Iisus Hristos Însuși, care îi primește pe cei ce reușesc să ajungă până sus. Înaintea Lui se găsește un călugăr foarte bătrân, cu figură cuvioasă și foarte smerită, urcat pe ultima treaptă a scării, privind către Domnul. Iar Hristos îl ia de o mână, în timp ce cu mâna cealaltă îi așază pe cap o cunună, zicând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).
De remarcat este faptul că toți cei care urcă, indiferent de treapta pe care se află, au privirea îndreptată spre Hristos. Singurii care nu se uită sunt cei care s-au desprins de scară și sunt în cădere. Un alt fapt care poate fi observat este acela că atât cei care urcă, cât și cei care cad de pe Scară își țin mâinile întinse în același mod ‒ în rugăciune.
De asemenea, în unele icoane mai este reprezentată o biserică în fața căreia se află un grup de monahi care privesc spre scară. Sfântul Ioan Scărarul (ținând în mână un pergament cu învățături) îi călăuzește pe monahi să-și înceapă dumnezeiescul urcuș.
Cum recunoaștem în icoane Serafimii și Heruvimii?
Reprezentarea arhanghelilor în icoane
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro