Încredințarea lui Toma este icoana din Duminica Tomei, făcând parte din grupul de reprezentări iconografice care certifică Învierea lui Hristos (Hristos arătându-se Mariei Magdalena, Hristos arătându-se ucenicilor la Marea Tiberiadei, Hristos frângând pâinea în Emaus). În pictura murală ortodoxă, aceasta apare zugrăvită în naos, în același rând cu scenele Praznicilor Împărătești.

Icoana, care se inspiră din relatarea Sfântului Evanghelist Ioan 20, 24-29, descrie momentul din a opta zi după Înviere, când Hristos apare în mijlocul ucenicilor Săi intrând prin ușile încuiate. El este așezat în centru, conferind echilibru icoanei. Cunoscând îndoiala lui Toma, Mântuitorul îl invită pe acesta să pipăie urmele rănilor sale. Acest moment îl surprinde pictorul, căci Mântuitorul este reprezentat având mâna dreaptă ridicată, în timp ce, cu stânga, își trage îmbrăcămintea pentru a-și dezgoli rana Sa din coastă.

Sfântul Toma aflat în stânga Mântuitorului se apleacă cu frică, pentru a atinge cu mâna dreaptă coasta rănită și pentru a se vindeca de orice urmă de îndoială. Urmează mărturisirea lui Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, pe care Dionisie din Furna, în Erminia picturii Bizantine, o consideră atât de importantă încât sfătuiește pe iconar să o pună pe un înscris în mâna stânga a apostolului. De o parte și de alta stau ceilalți ucenici, minunându-se de cele întâmplate.