Rugăciunea în singurătate, izvorâtă din iubire, șterge distanțele și apropie inimile

Atunci când în singurătate se naşte rugăciunea izvorâtă din iubire, depărtarea nu desparte oamenii, ci, dimpotrivă, îi apropie. Mai mult, depărtarea te ajută să-l cunoşti mai bine pe aproapele, descoperindu-ţi, prin harul Duhului Sfânt, calităţi şi trăsături neîntrezărite până atunci.

Aşa cum atunci când vrei să priveşti un tablou trebuie să te îndepărtezi puţin ca să poţi vedea imaginea de ansamblu a acestuia, spre a-i putea surprinde plinătatea frumuseţii, la fel şi pe cei dragi nouă ajungem să îi cunoaştem mult mai bine atunci când nu-i mai avem aproape, deoarece când se află în preajma noastră, destramă din frumuseţea şi taina persoanei.  

Aidoma s-a întâmplat şi cu Sfinţii Apostoli care, deşi au trăit lângă Mântuitorul şi au luat parte la toate minunile Sale, nu şi-au dat seama cu adevărat pe cine au avut lângă ei, decât numai după Învierea, Înălţarea Sa la cer şi primirea harului: „Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut”.

(Ieromonah Luca Mirea, Crâmpeie de gând și cuvânt, Editura Predania, București, p. 21)

De la același autor

Ultimele din categorie