Dar încercările trupului pregăteşte-le să le primeşti cu tot sufletul şi pluteşte în ele cu toate mădularele tale şi umple-ţi ochii tăi de lacrimi, ca să nu se depărteze de la tine Păzitorul tău. Căci în afara încercărilor nu se arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi nu se poate învăţa înţelepciunea Duhului şi nici dorul de Dumnezeu nu se arată întărit în suflet. Căci înainte de încercări omul se roagă lui Dumnezeu ca un străin. Dar când intră în încercări pentru dragostea Lui şi nu primeşte schimbare, Îl are pe Dumnezeu ca pe un datornic şi e socotit la Dumnezeu ca un fiu adevărat. Pentru că a războit pe vrăjmaşul şi l-a biruit pentru voia lui Dumnezeu.

(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, cuvântul XLIV, în Filocalia, vol. X, p. 236)