Postirea aceasta trebuie s-o petrec ca pe o prăznuire în Domnul. Iar, ca să o fac ca pe o prăznuire în Domnul, trebuie să mă reașez în regula evanghelică a postirii. Iar regula evanghelică a postirii îmi spune că postul este bucurie. Că întristarea este bucurie. Că tot ce-mi dăruiește Dumnezeu pentru readucerea mea în cămara de taină a slăvirii Raiului este bucurie.

Aproape că spunem lucruri nebune lumii în care trăim. Din taina aceasta se naște însă, până la urmă, toată ștergerea lacrimilor pe care ne-o propune Evanghelia. Sigur că suntem triști și abătuți și suntem din nou răniți în dulceața hranei noastre.

(Părintele Constantin Necula, Propovăduind Evanghelia iertării, Editura Agnos, Sibiu, 2012, pp. 10-11)