Jonathan Haidt este un foarte cunoscut și apreciat psiholog social și profesor universitar american. Trei dintre volumele publicate de către acesta s-au impus atenției și reflecției intelectuale și morale contemporane, în mod deosebit: Mintea moralistă (Humanitas, 2016), Ipoteza fericirii (Humanitas, 2020) și volumul recent publicat O generație în pericol. Cum afectează telefonul sănătatea mintală a copiilor noștri și cum îi putem proteja (Bookzone, 2024).

Calea spre fericirea autentică – întoarcerea spre semeni și căutarea lui Dumnezeu

Pe parcursul primelor două volume menționate, deși se declară agnostic sau ateu, explorând conceptul de fericire în marile religii și sisteme filosofice ale lumii, autorul ajunge, obiectiv și imparțial, la concluzia că, pentru a gusta, măcar în parte, frânturi din fericirea pe care o trăiau părinții, bunicii și înaintașii noștri în vremuri dificile și în mijlocul unor greutăți materiale, omul zilelor noastre trebuie să facă două lucruri importante: să descopere bogăția și frumusețea relațiilor sociale, iar în al doilea rând, să se apropie de Dumnezeu, Izvorul fericirii și al mântuirii.

Sau, lăsându-l pe binecunoscutul autor să explice, „atunci când am început să scriu The Happiness Hypothesis, credeam că fericirea vine din interior, așa cum spuseseră Buddha și filosofii stoici, în urmă cu mii de ani. Nu vei reuși niciodată să faci lumea să se conformeze dorințelor tale, așa că mai bine concentrează-te pe dorințele proprii și pe propria schimbare. Însă, atunci când am terminat de scris aveam deja altă părere: fericirea vine din îmbinare. Ea vine din crearea relațiilor potrivite dintre tine și ceilalți, dintre tine și munca ta, dintre tine și ceva mai măreț decât propriul eu”.

Volumul recent publicat, O generație în pericol. Cum afectează telefonul sănătatea mintală a copiilor noștri și cum îi putem proteja, este o radiografie clară și obiectivă cu privire la efectele tehnologiei digitale asupra comportamentului uman, cu referire precisă la viața copiilor și a adolescenților și, în același timp, o evaluare a miilor de studii care au fost realizate în ultimii 20 de ani, referitoare la beneficiile, dar și provocările pe care dispozitivele digitale le creează. Publicația americană The Guardian, aprecia că această lucrare, bestseller al ziarului New York Times, reprezintă „o lectură urgentă și esențială, care ar trebui să fie un text de bază pentru mișcarea tot mai amplă de interzicere a smartphone-urilor în școli și de menținere a copiilor mici departe de rețelele sociale”. 

Tehnologia digitală – motorul „Marii Remodelări” a copilăriei și a vieții

O primă idee asupra căreia insistă autorul este aceea că, dacă aproape două decenii ne-am aflat în întuneric, în privința cunoștințelor referitoare la impactul rețelelor sociale asupra creierului copiilor și al tinerilor, în prezent, peste 5.000 de studii de mare valoare științifică și etică „ne alertează coerent și vehement pe tema acestei uriașe toxicități, cu dovezi de nezdruncinat”. 

Autorul observă că, între anii 2010-2015, s-a produs o mutație fundamentală în starea mintală sau psihică a tinerilor, manifestată sub forma unor acute stări de anxietate și depresie, mult mai accentuate în cazul fetelor (de peste trei ori), decât la băieți. Cauza obiectivă identificată a constituit-o tranziția acestora de la relațiile directe, față către față, spre petrecerea timpului în compania smartphone-urilor, a jocurilor video și a rețelelor sociale. 

Jonathan Haidt numește acest proces „Marea Remodelare” a copilăriei, retragerea din mediul real, în lumea digitală, în relații virtuale. Iar ceea ce îl miră și contrariază pe autor este faptul că, luați oarecum prin surprindere și neștiind nici ei cum să reacționeze, părinții acestor generații au promovat o cultură a „safetyismului”, adică au devenit tot mai temători pentru copiii lor și, în consecință, arată o frică exagerată față de pericole imaginare, din afara căminului părintesc, dar sunt apatici și delăsători în ceea ce privește prezența copiilor, în cadrul familiei, pe rețelele sociale și dispozitivele digitale. Părinții dau, astfel, dovadă de o protecție excesivă în lumea reală și o protecție slabă, insuficientă, în ceea ce privește prezența copiilor în lumea virtuală, online.

Joaca în natură din trecut și alături de alți copii a intrat în declin, „copilăria bazată pe joacă” fiind înlocuită de „copilăria bazată pe telefon”. Diminuarea, până la dispariție, a experienței directe și a rezilienței, care altă dată erau exersate în relațiile directe cu alți oameni și copii, au făcut loc apariției și amplificării tulburărilor de interiorizare, din spectrul anxietății și al depresiei, al fricii și al deznădejdii, în mod deosebit la fete; iar la băieți, prevalenței tulburărilor de exteriorizare: probleme comportamentale, dificultăți în temperarea furiei, violență, asumarea unor riscuri exagerate etc. 

În fața acestor provocări cu un puternic potențial adictiv, profesorul american propune patru soluții eficiente:

1. Fără smartphone-uri înainte de liceu. 

2. Fără rețele sociale înainte de 16 ani. 

3. Școli fără telefoane, în sensul depozitării lor, într-un loc special amenajat, la intrarea în școală și returnarea la sfârșitul orelor, pentru ca elevii să nu fie distrași de la procesul didactic. 

4. Mai multă joacă nesupravegheată și independentă în copilărie, cu ajutorul căreia copii să dobândească abilități sociale, empatie, compasiune și reziliență.