Acest eveniment sfânt a avut loc la patruzeci de zile după Nașterea Domnului. Fecioara Maria împreună cu Iosif au venit cu Pruncul la Templu pentru a împlini Legea. Fiind fără de păcat, Mântuitorul nu ar fi avut nevoie numaidecât de împlinirea acestor rânduieli ale Legii Vechi, dar a făcut aceasta din marea Sa smerenie, pe care am văzut-o și la Betleem, în peștera umilă în care a venit pe lume.

Minunea trăită de Dreptul Simeon pe când lucra la traducerea în limba greacă a Cărții Prorocului Isaia și făgăduința primită în urma acesteia că nu va muri până ce nu va vedea pe Cel Născut din Fecioară. Astfel, primind pe Hristos în brațe, el a rostit cu bucurie binecunoscuta rugăciune: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne…

Mântuitorul ni se descoperă ca lumină a neamurilor, Care a venit pentru cei aflați în întuneric și în umbra morții, aducând tuturor lumina iubirii și a milostivirii Sale, lumina mântuirii. Iisus Hristos a fost pus spre căderea și ridicarea multora, căderea celor care nu l-au primit și ridicare pentru toți cei care au crezut în El.

Mântuitorul a împlinit Legea Vechiului Testament, și ne-a arătat cea mai înaltă cale pe care am putea merge, deși o ocolim aproape întotdeauna: calea smereniei. În Templu, Mântuitorul s-a întâlnit prima dată cu umanitatea reprezentată de Dreptul Simeon, de aceea Biserica este locul de întâlnire al omului cu Dumnezeu.

(Fragment din predica Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, rostită în data de 2 februarie - Praznicul Întâmpinării Domnului)

Sursa: basilica.ro