Şi totuşi…de ce atât de mulţi oameni celebrează Halloween-ul? Citeam astăzi un articol în care se spunea că adepţii acestei pseudosărbători celebrează moartea. Şi acest lucru m-a pus pe gânduri. Mă îndoiesc că cei care serbează această zi prăznuiesc moartea. În general, occidentalii, au făcut tot ce le-a stat în putinţă să se asigure că n-au nevoie de Dumnezeu în viaţa lor. Un singur lucru însă le scapă. Sunt neputincioşi în faţa bolii şi în faţa morţii. Pe acestea nu le pot stăpâni, nu le pot domina. Iar Halloween-ul e o revoltă lăuntrică împotriva morţii, o ultimă încercare de stăpânire a ei, de ignorare a ei, de batjocorire a ei, de negare a ei. Moartea nu există, vor ei de fapt să spună. O stăpânim şi pe ea. E un strigăt de durere prin care toţi aceştia îşi arată neputinţa în faţa morţii. E singurul lucru pe care nu pot să-l stăpânească. Şi se revoltă.

Dacă această sărbătoare ar fi o prăznuire a morţii atunci pentru toţi cei care aşteaptă cu nerăbdare această zi ar fi ceva firesc să fie obişnuiţi cu prezenţa morţii în viaţa lor. Sau cel puţin să nu o respingă, să nu se arate înfricoşaţi de ea. Sau cel puţin să nu alunge realitatea prezenţei ei din vieţile lor. Dacă ar fi o celebrare a morţii, atunci toţi aceştia ar fi obişnuiţi ca cimitirele să fie prezente în centrul oraşului, ca firmele de pompe funebre să fie o prezenţă obişnuită printre celelalte firme din oraş... şi să se expună sicrie în vitrinele lor. Atunci pentru toţi aceştia ar fi ceva firesc ca azilele de bătrâni să fie construite în marile oraşe iar atunci când cineva drag se mută din această viaţă tot ceva firesc ar fi să le vorbească copiilor în mod deschis despre moarte.

Dar care este realitatea de fapt? Pentru toţi aceştia, în tot restul anului moartea este un subiect tabu. Atunci când moare cineva din familie, înmormânntarea se face cât mai discret, eventual se angajează o firmă specială care se ocupă de toate cele necesare, sicriul este acoperit şi dus undeva în altă parte decât acasă iar copiii sunt minţiţi sau ţinuţi cât mai departe de eveniment. Toţi aceştia sunt scandalizaţi că există oraşe în care cimitirul se află în apropierea locuinţelor. Pentru un occidental e o oroare să vadă în centrul Bucureştiului sicrie expuse în vitrină. Şi tot ei au împins azilele de bătrâni cât mai departe de zonele în care locuiesc. Nu cumva să-şi aducă aminte de boală, de suferinţă, şi implicit de moarte. Dar toţi aceştia sărbătoresc Halloween-ul. Oare pentru că celebrează moartea? Sau pentru că nu vor să o accepte ca cel mai sigur eveniment care va avea loc într-o zi şi în viaţa lor?