Asistăm, în ultima perioadă, la o campanie mediatică agresivă, privind „necesitatea” introducerii orelor de educaţie sexuală în şcolile din România.

Astfel, în contextul repetatelor atacuri la adresa prezenţei orelor de religie în şcoli, un grup de 67 de ONG-uri a lansat, recent, un apel pentru introducerea Educaţiei sexuale în şcoli, în curriculumul naţional obligatoriu. Apelul a fost iniţiat de Coaliţia pentru Egalitate de Gen şi Asociaţia Sexul vs. Barza, semnatarii militând pentru un model educaţional din care nu trebuie să lipsească informaţii privind protejarea împotriva sarcinilor nedorite, sexualitate şi funcţionarea aparatului reproductiv feminin şi masculin, dar şi cunoştinţe privind diversitatea orientărilor sexuale. Ideea a fost susţinută şi printr-un protest de stradă, desfăşurat sub sloganuri de genul „O facem, dar cum”, „Corpul meu, educaţia mea”, „Vrem educaţie sexuală în şcoli, nu scuze că sunt minori”, care a părut inspirat din „revoluţiile sexuale” occidentale.

Preconizata materie „Educație sexuală” ar urma să fie predată pe baza unei programe realizate de una dintre asociațiile semnatare ale memoriului. Este vorba despre programul „Sexul vs. Barza”, în care copiii ar trebui să învețe cum să facă avort, cum să-și „exploreze” orientările sexuale sau cum să devină consumatori de pornografie.

Chiar dacă autorităţile în materie de sănătate şi educaţie nu s-au pus încă de acord în ceea ce priveşte conţinutul viitoarei materii, şi nici asupra competenţelor pe care trebuie să le deţină educatorii, cursurile de acest gen se desfăşoară totuşi în şcoli, sub umbrela diferitelor programe finanţate din fonduri străine, toate ţintind, în fapt, spre distrugerea inocenţei copiilor noştri.

Alături de „lecțiile” de educaţie sexuală susţinute anii trecuţi de echipa „Sexul vs. Barza”, şocante prin caracterul obscen al videoclipurilor proiectate la clase, Fundaţia MTV Staying Alive din America finanțează, astăzi, în școlile din România, programul intitulat DOAR EU. Proiectul se desfăşoară în parteneriat cu Asociaţia Semper Musica – unul dintre semnatarii apelului privind introducerea urgentă a educaţiei sexuale în şcoli –, parteneri şi sponsori fiind MTV România, Durex Ro, ARAS şi MTV Staying Alive Fondation SUA. Potrivit organizatorilor, cursurile sunt menite să-i înveţe pe elevi „cum să se protejeze de infecţia cu HIV, cum să folosească corect prezervativul, care sunt metodele de contracepţie, care sunt simptomele infecţiilor cu transmitere sexuală”.

Anul trecut, proiectul a ajuns în șase licee din Alexandria, Călărași, Curtea de Argeș, Giurgiu, Târgu Bujor și Tecuci, beneficiari fiind peste 4000 de elevi. Lor le-au fost distribuite aproximativ 10000 de prezervative și 3000 de reviste de benzi desenate, pe tema discriminării. Până la sfârşitul anului, Fundaţia MTV a anunțat că finanțează proiectul şi pentru liceele din Focșani, Panciu, Mărășești, Adjud, Onești, Bacău și Râmnicu Sărat.

Cât de „receptivi” sunt elevii la asemenea cursuri, se poate vedea din următorul fragment extras dintr-un interviu realizat chiar de iniţiatorii programului, la sfârşitul sesiunii de educaţie sexuală desfăşurată în Adjud:

„Adevărul este că în ziua de azi şi, mai ales la vârsta noastră, avem această «poftă» nebună de sex, dar câteodată nu o facem cu persoanele potrivite şi, mai ales, nu o facem protejat pentru că vrem ca senzaţia să fie cât mai profundă, şi astfel ne infectăm fără să ştim cu HIV, şi nu numai, şi toată viaţa noastră este ruinată. Trebuie să punem pe primul loc siguranţa şi după, plăcerea”.

Organizatorii au pus la dispoziţia elevilor şi un site, unde aceştia pot afla totul despre viaţa sexuală, beneficiind şi de consiliere gratuită, sub garanţia anonimatului.

„Ne dorim ca website-ul să fie un sprijin real pentru orice adolescent care are întrebări pentru care nu găseşte răspuns în familie sau în cercul de prieteni: «Când este ok să îmi încep viaţa sexuală?», «Cum spun nu partenerului când acesta refuză folosirea prezervativului?», «Când îmi creşte barbă?» «Ce înseamnă pubertatea?», «Sexul neprotejat: riscuri» sau «Primul sărut»”, spun coordonatorii proiectului.

Iată şi câteva titluri recomandate elevilor: „6 tipuri de sex. Ţie care ţi se potriveşte?”; „Sexul în grup”, „Ce este orgasmul tantric”; „Sex la TV?” etc. De asemenea, toate perversiunile sunt văzute ca pratici sexuale fireşti: „Un alt aspect vital al tantrei: fie că eşti homosexual, heterosexual sau bisexual, fie monogam, necăsătorit/ă sau swinger, nimic nu este considerat tabu sau pervers în practica tantra”.

Veștile „bune” nu se opresc aici, întrucât la sfârşitul lunii aprilie 2015, tot sub egida  Asociației Semper Musica, a avut loc lansarea proiectului „Learning from the best: a Swiss-Romanian cooperation project”, o inițiativă dezvoltată în parteneriat cu Asociația ABQ din Berna, Elveția și finanțată în cadrul Programului de Cooperare Elvețiano-Român, Fondul Tematic pentru Parteneriate și Experți, Schema de grant pentru Parteneriate.

Programul îşi propune să aducă în discuția cu elevii din 7 licee, din 7 orașe diferite, discriminarea și efectele ei asupra grupurilor vulnerabile, în mod particular asupra persoanelor LGBT – lesbiene, gay, bisexuali şi trans. Proiectul are o durată de 18 luni, fiind pus în practică în cadrul a 14 sesiuni pilot, adresate unui număr de 400 de liceeni. Mai mult decât atât, echipa proiectului propune și organizarea de workshop-uri pentru părinți și profesori prin care aceștia să primească instrumente „eficiente”, după modelul elvețian, cu ajutorul cărora să își îmbunătățească relația cu copiii sau studenții lor.

Un proiect similar are în vedere și Asociația ACCEPT care a lansat, în luna mai 2015, proiectul „E timpul pentru combaterea discriminării LGBT în liceele din România!”, finanțat prin fondurile SEE. Proiectul se va derula în mai multe şcoli din Muntenia, cu scopul de a „întâmpina o creștere a fenomenului homofobiei în rândul elevilor de liceu”. În acest proiect, 540 de elevi de liceu vor fi supuși unui curs de formare legat de problematica homosexualității, acești copii devenind ulterior, conform proiectului, activiști în timpul Lunii Istoriei LGBT din februarie 2016. Totodată, 54 de profesori vor fi instruiți în folosirea unui „curriculum anti-discriminare”, program de pregătire a personalului din învățământ în vederea combaterii homofobiei. Scopul declarat al acestui proiect este ca Asociația ACCEPT să argumenteze în fața instituțiilor ce reglementează educația în România necesitatea implementării la nivel național a unei programe educaționale care să instruiască elevii în ceea ce privește homosexualitatea și identitatea de gen.

Nu sunt uitaţi nici copiii de grădiniţă, cărora le este dedicat proiectul „Avem fiecare o poveste”, subintitulat „Program prodiversitate şi proincluziune în grădiniţe”. Proiectul se derulează până în martie 2016, fiind realizat de Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate. Sunt vizate 6 grădiniţe-pilot publice şi private din Bucureşti, cu implicarea a minimum 120 de copii şi 100 de educatoare şi educatori. Iată şi un fragment relevant din descrierea proiectului: „Stereotipurile şi prejudecăţile sunt formate în copilăria timpurie (4-5 ani). Odată formate, ele devin rezistente la schimbare şi creează o bază solidă pentru rasism, sexism, homofobie etc. Traduse în acţiune, acestea duc la inegalitate, discriminare şi violenţă socială. Intervenţia timpurie în dezvoltarea copiilor este esenţială pentru a ne asigura că vor deveni adulţi echilibraţi, care să respecte diversitatea şi drepturile fundamentale ale celorlalţi”.

Iată cum şcoala tinde să devină, dintr-un spaţiu al educaţiei şi formării caracterelor, locul unde se distribuie prezervative şi unde copiii sunt învăţaţi, încă de timpuriu… cum să facă sex! Departe de a transmite valorile morale ale castităţii, abstinenţei şi iubirii ca bază a actului sexual, şcoala îşi asumă rolul de cabinet de boli venerice, pe fondul unor lupte acerbe în vederea eliminării din şcoală a religiei, care ar putea să contribuie de mii de ori mai bine la educarea în spiritul sănătăţii sexuale a tinerei generaţii. Adevărata cauză a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală şi a creşterii ratei avortului este, însă, reprezentată tocmai de libertinajul sexual şi de promovarea lui pe toate canalele media. Părerea că deschiderea apetitului sexual al unui tânăr contribuie la reducerea sarcinilor nedorite, a avorturilor sau a bolilor cu transmitere sexuală sfidează logica şi bunul-simţ elementar. Statisticile au arătat că, dimpotrivă, în toată lumea unde s-au aplicat aceste programe de „conştientizare” sexuală numărul sarcinilor nedorite a crescut considerabil.

Pentru limitarea acestor fenomene şi a consecinţelor nefaste pe care le implică nu e nevoie de educaţie sexuală în şcoli, ci de legi care să interzică pornografia, atât în spaţiul public, cât şi în cel virtual. Atâta vreme cât imoralitatea se cultivă la nivel legislativ, educaţional şi social, vom asista neputincioşi la un proces de destructurare spirituală şi biologică a poporului român, începând cu cele mai nevinovate victime: copiii.

Situaţia din România nu este, însă, singulară. Există exemple funeste, ca acela german, în care un părinte a fost arestat pentru că nu şi-a dus copilul la cursul de educaţie sexuală, dar există, în contrabalanţă, exemplul polonez, în care mii de părinţi au mărşăluit împotriva educaţiei sexuale în şcoli, sub deviza „Educaţie pentru familie, nu pentru depravare”, forţând guvernul să bată în retragere. De asemenea, este de notorietate situaţia din Canada, unde părinţii îşi retrag copiii din şcoli, ca urmare a introducerii orelor de educaţie sexuală, la presiunea prim-ministrului Kathleen Wynne, care i-a acuzat pe părinţii revoltaţi de această decizie că sunt „homofobi”, „ignoranţi” şi „pioni” într-un complot conservator „abject”, ea însăşi neascunzând faptul că este lesbiană.

Insistenţa pe acest tip de educaţie nu poate decât să închidă tânărului orice sensibilitate umană, supunându-l cu totul instinctelor sexuale. În Danemarca, o „campioană” a educaţiei sexuale, se pregătește introducerea studiului filmelor porno în şcolile publice. Astfel, în luna martie a acestui an, un profesor de sexologie de la Universitatea Aalborg făcea apel la şcoli să le arate elevilor filme porno, pentru ca aceştia să poată învăţa diferenţa dintre sexul din viaţa reală şi cel pe care îl văd în filmele de pe internet, acestea din urmă putându-le crea „aşteptări nerealiste”.

Acesta să fie, oare, modelul educaţional care va ajunge să fie promovat şi în rândul elevilor români? Ce fel de generaţii vor ieşi de pe băncile şcolilor? Orice societate are nevoie de repere morale, iar exemplele bune de urmat reprezintă tot atâtea modele de comportament. Ce fel de repere oferă şcoala prin intermediul acestor cursuri de pervertire morală, unei generaţii care şi aşa se află în derivă?

În sfârşit, cine îşi asumă răspunderea pentru viitorul acestei generaţii şi pentru efectele pe care aceste decizii le vor avea asupra României de mâine?