De dincolo de mormânt, vocea părintelui Iustin răsună azi, mai puternic ca niciodată. Auzim îndemnurile părintelui: români, cinstiţi-vă trecutul şi martirii care au murit pentru libertatea ţării! Părinţi, aveţi grijă cum vă creşteţi copiii! Creştini, nu acceptaţi jugul puterilor străine! Preoţi, păstoriţi cu dragoste şi responsabilitate poporul!

Dacă îl iubim pe părintele Iustin, să nu ascundem sub obroc mesajul pe care ni l-a lăsat şi care l-a însufleţit o viaţă întreagă:„Pământul acestei ţări este sfânt prin martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, iar sângele şi rugile lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a şi rămas de altfel ţara ortodoxă care şi-a păstrat tradiţiile şi evlavia mai mult decât toate celelalte ţări ortodoxe. Ne-au luat agricultura, ne-au luat comerţul, ne-au luat toate bogăţiile şi aurul acestei ţări, dar nu ne-au luat credinţa, nu ne-au luat tradiţiile şi evlavia creştină.”

Părintele amintea, cu fiecare ocazie, că pentru situaţia în care se află azi ţara noastră suntem răspunzători cu toţii. Pentru că tinerii noştri abia aşteaptă să-şi termine studiile şi, atraşi de mirajul străinătăţii, să părăsească ţara. Pentru că, rupţi de tradiţii, de istorie şi credinţă, îndoctrinaţi şi minţiţi sistematic prin mijloacele de comunicare în masă, am ajuns să ne lepădăm pruncii şi să votăm pentru distrugerea familiei creştine, prin legiferarea homosexualităţii. Pentru că acceptăm sclavia biometrică. Pentru că avortul şi divorţul au devenit aproape o modă. Pentru că şcoala a ajuns să deformeze tineretul, să-l îndepărteze de rădăcinile lui şi să-l pregătească pentru o societate în care păcatul, iată, devine literă de lege. De aceea, în lipsa unor sentimente de patriotism sau ataşament faţă de ţară, tineretul îşi caută norocul pe alte meleaguri, iar neamul nostru încet-încet se stinge.    

„Tinerii noştri sunt încurajaţi să plece din ţară în lumea întreagă, şi în special cei care au capacităţi mai înalte, astfel încât ţara aceasta să rămână a nimănui. Şi ajungem la scopul pe care duşmanii acestui neam îl urmăresc de zeci de ani: să nu existe o rezistenţă în zona asta balcanică. Apoi, de unde să mai fie vlagă de român, dacă bieţii sunt crescuţi la televizor şi calculator, sleiţi de puteri sufleteşti şi fără un ideal sau o conştiinţă puternică? De vină sunt şi profesorii care nu cultivă în sufletul elevului sentimente nobile, sentimente patriotice. Pentru că în fond ce este patriotismul? Patriotismul este dragostea şi respectul faţă de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au dat viaţa pentru a ne oferi nouă o Românie puternică. Nu, acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde vine şi încotro se duce.” (Arhim. Iustin Pârvu)

Părintele nu putea să tacă, în faţa acestor realităţi. Nici noi nu avem dreptul să o facem. Vorbim despre sfinţenia părintelui, despre minunile pe care le-a făcut cu noi şi pe care le va face şi în continuare. Despre vindecarea bolilor incurabile. Despre exorcizări. Despre naşteri miraculoase. Dar să nu uităm că sfinţenia părintelui îşi trage seva din suferinţa răstignită pe altarul Ţării şi al Bisericii. Din anii grei de temniţă, pe care nu avem voie să-i ştergem din memoria poporului român. Căci prin cinstirea eroilor neamului se va trezi şi conştiinţa noastră naţională, aşa cum sublinia părintele:

„Tineretul nostru ar trebui puţin să se cunoască pe sine, istoria neamului, strămoşii şi martirii lor. Cunoaşterea martirilor şi adevărului istoric va trezi în noi şi cunoaşterea de sine. Dacă noi nu ne lustruim memoria şi nu ne cunoaştem martirii şi jertfele înaintaşilor noştri, nu ne putem redeştepta. Nu avem dreptul să trecem peste jertfele lui Horea, Cloşca şi Crişan şi ale tuturor românilor care s-au crucificat pentru idealurile noastre. Noi, românii, trebuie să învârtim istoria în jurul acestor mari personalităţi ca să putem avea şi noi o bucurie cerească, elanul şi puterea lăuntrică de a nu ceda.” 

Să ascultăm îndemnul Părintelui Iustin şi să ne întoarcem către Hristos. Să renunţăm la patimile noastre, să aprindem lumânările faptelor bune şi, prin rugăciunile mucenicilor neamului nostru, să revigorăm fiinţa noastră naţională. Altfel, din noi va rămâne doar amintirea unui neam pentru libertatea căruia s-au vărsat râuri de sânge.

„Ca să se nască Hristos în inima poporul român, trebuie o întoarcere a lui. O întoarcere către Hristos! Să ne propunem să punem început bun. Să înnoim ceva în viaţa noastră spirituală. Dumnezeu nu vrea multe fapte, ci ca fiecare să aibă înăuntru o schimbare, să mai renunţe la patimile pe care le are: la fumat, la beţiile care ne-au otrăvit familiile şi neamul (…) Pentru că cel mai mare rău la ora actuală este otrăvirea tineretului nostru cu tot comerţul acesta de băuturi pline de otravă. Să începem cu naşterea noastră lăuntrică pentru că acolo este cheia şi izvorul nostru de bunătăţi şi primim întărirea mucenicilor, cu rugăciunile lor, în viaţa noastră de aici. Să aprindem împreună lumânări de fapte bune, să ne găsim în faţa Sf. Treimi, aducându-ne fiecare obolul nostru. Doamne, fie mila Ta cu noi, că noi Ţie Ţi-am slujit, am făcut cât ne-a stat în putinţă, iar Tu sfinţeşte toată lucrarea neamului nostru. Amin.”

Busuiocul uscat cu care părintele Iustin îi binecuvânta pe credincioşi a înverzit, imediat după moartea marelui duhovnic al neamului nostru. Să dea Domnul ca, pentru rugăciunile părintelui, şi sufletul românilor să se înnoiască, sub cerul curat al unei Românii libere!