Sfântul Ignatie era prunc pe vremea când Iisus Hristos viețuia pe pământ și îi povățuia pe oameni. Ascultând părinții lui Cuvântul Domnului, l-a chemat Mântuitorul la el pe copilașul Ignatie și, cuprinzându-l, a spus: „De nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra întru Împărăția Cerurilor, și cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primește”. S-a numit astfel copilul purtător de Dumnezeu, întrucât a fost purtat de mâinile Domnului întrupat, dar și pentru că Îl purta pe Domnul în inima și în gura sa.

Fiind mai întâi ucenic al Sfântului Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, împreună cu Policarp, episcopul Smirnei, Sfântul Ignatie a fost așezat, cu sfatul tuturor Sfinților Apostoli, episcop al Antiohiei, locul unde s-a spus mai întâi numele de creștin. În urma unei vedenii în care cetele îngerești cântau, episcopul a rânduit ca în biserică să se cânte în două cete, pe rând, acest obicei fiind apoi preluat de toate bisericile. Arhiereul, desăvârșit slujitor al Tainelor lui Hristos, a fost chemat la cununa muceniciei.

Socotind împăratul Traian că victoria sa împotriva sciților se datora zeilor, a început a le aduce laude și a-i prigoni pe creștinii care nu doreau să se închine idolilor. Așa a fost pârât și Sfântul Ignatie, încât l-a găsit împăratul și i-a cerut să se lepede de Hristos și să i se alăture în slujirea zeilor, dar Sfântul a răspuns că nici de îl va da spre mâncare fiarelor, sau de îl ca răstigni sau de îl va tăia și arde, nu va sluji diavolilor. Împăratul a poruncit ca arhiereul să fie întemnițat și s-a gândit să îl dea de mâncare fiarelor, dar nu în Antiohia, să se facă și mai cunoscut pentru mucenicia sa și să îi aducă și pe alții la credință, ci la Roma.

Purtătorul de Dumnezeu Ignatie a primit cu bucurie lanțurile și a mers spre Roma, împreună cu cei zece ostași nemilostivi. Temându-se Sfântul Ignatie să nu fie oameni care să îl oprească de la sfârșitul mucenicesc, a scris bisericilor o scrisoare prin care cerea să fie lăsat să se despartă de acest trup și să nu îl împiedice de la a fi dat de mâncare fiarelor. Ajuns la Roma, arhiereul a îmbărbătat poporul și îndată a fost aruncat leilor care l-au sfâșiat și l-au mâncat, rămânând numai oasele. Strângându-le credincioșii și punându-le într-un loc însemnat, li s-a arătat Sfântul în vedenie, mângâindu-i pe fiecare, rugându-se pentru cetate și asudând.

Auzind împăratul Traian despre toate acestea și aflând că nici un creștin nu îi dorește răul, ci doar să fie lăsați să se închine Domnului, a încetat prigoana, moaștele Sfântului Ignatie fiind aduse în Antiohia, spre tămăduirea celor bolnavi și apărarea cetății.