Părintele Vasilios Gondikakis s-a născut în 1936, în insula Creta. Ajungea la Sfântul Munte pentru prima dată împreună cu Pangiotis Nellas și Georgios Kapsanis în anii ‘60, curioși să vadă ce se mai întâmplă cu monahismul aghiοrit. Părintele Vasilios Gondikakis și Georgios Kapsanis, la ora aceea conferențiar la Catedra de drept bisericesc a Facultății de Teologie din Atena, vor deveni monahi și, într-un timp scurt, părintele Vasilios va deveni starețul Mănăstirii Stavronichita (1968-1990) și apoi starețul Mănăstirii Iviron (1990 și 2005), de unde s-a retras pentru viața pustnicească. Părintele Georgios Kapsanis va deveni pentru patruzeci de ani starețul Mănăstirii Grigoriu (1974-2014), amândoi contribuind substanțial la renașterea monahismului athonit.

Părintele Vasilios Gondikakis este cunoscut și în România, prin câteva cărți ale sale traduse și publicate în limba română, dar și datorită unei relații foarte speciale pe care acesta a avut-o cu Părintele nostru sfânt Dumitru Stăniloae. Părintele Vasilios Gondikakis a fost între primii teologi greci care s-au desprins - chiar zgomotos - de teologia scolastică a mediilor universitare grecești, dar și a mediilor evseviste ale organizațiilor și frățiilor creștine din secolul al XX-lea. Cartea care l-a lansat și care a marcat această ruptură a fost Eisodikon (apărută în 1974). Christos Yannaras scria o introducere la Eisodikon, intitulată: Arhimandritul Vasilios și înnoirea Athosului prin generația ‘60. Cartea a fost tradusă în limba română cu titlul Intrarea în Împărăție la Editura Deisis (ediția a II-a, 2007). În prefața cărții, părintele Ioan Ică sr. îl caracteriza drept „una dintre cele mai autorizate voci ale Ortodoxiei contemporane! Părintele Vasilios prezenta Liturghia Ortodoxă drept intrare reală și participare ființială la Taina Sfintei Treimi, la Taina Împărăției, emancipându-se de captivitatea erminiei ritualiste și simbolice. Acesta este contextul în care Părintele Dumitru Stăniloae intervine în controversa pe care părintele Vasilios o stârnise în lumea greacă cu cartea sa, criticată de conaționalii săi, dar receptată cu entuziasm de Părintele Dumitru Stăniloae, fapt pentru care părintele Vasilios i-a păstrat Părintelui Stăniloae o profundă recunoștință.

Am avut bucuria să-l întâlnesc de mai multe ori. În 2007, toamna, l-am întâlnit la un congres internațional dedicat Sfântului Ioan Gură de Aur, unde a susținut o memorabilă conferință despre etho­sul monahal, o mișcătoare mărturie personală a experienței ethosului monahal. Regretatul patrolog Stylianos Papadopoulos, care organizase congresul, a exclamat la sfârșit: „Acesta este Vasilios! Îi ceri să vorbească despre Constantinopol și el îți vorbește despre Alexandria”. Aparent, con­ferința lui nu avea nici o legătură cu Sfântul Ioan Gură de Aur. În fond, era o puternică contramărturie adusă celor peste 70 de patrologi din toată lumea care-și epuizau abordarea în metoda istorico-critică de investigare a operei hrisostomice, rămânând la chestiuni exterioare, obiective, care nu atingeau în nici un fel ființa omului și nici iubirea dumnezeiască, ce se aflau în centrul teologiei hrisostomice.

Știam despre nenumăratele întâlniri ale părintelui Vasilios cu tinerii studenți. Deși venea din Sfântul Munte, avea o cultură teologică și filosofică ce-l așeza alături de colegii săi de generație Christos Yannaras, Ioannis Zizioulas, Paghiotis Nellas și alții. Era iubit de tineri datorită duhului său liber, spontan, eliberat de convenții, dar și datorită discursului său cuceritor. A rămas antologic răspunsul pe care l-a dat unui student, într-un amfiteatru studențesc din Atena. Acela a strigat: „Părinte, eu nu cred în Dumnezeu. Sunt anarhist!” Părintele Vasilios i-a răspuns: „Suntem tovarăși! Și eu sunt anarhist! Caut să-l găsesc pe Dumnezeu!” A urmat un dialog la sfârșitul căruia studentul anarhist i-a spus: „Nu ești ca ceilalți! Sunt de acord cu tine!” A conferențiat în multe centre universitare din lume: Paris, Londra, Belgrad, București, New York...

Arhim. Vasilios Gondikakis și Părintele nostru sfânt Dumitru Stăniloae

În anul 2018 l-am căutat la Mănăstirea Iviron – se retrăsese deja de la stăreția mănăstirii – pentru a-l invita în România din partea studenților creștini din ASCOR. Inițial s-a arătat foarte rezervat din cauza vârstei, dar și a statutului său pustnicesc. Când i-am propus să vorbească despre Părintele Stăniloae, mi-a spus fără ezitare: „Pentru Părintele Dumitru Stăniloae vin! Vin deoarece îi sunt dator. Când toată lumea teologică din Grecia se ridicase împotriva mea, Părintele Stăniloae nu numai că mi-a luat apărarea, ci m-a apreciat”.

Mi-a vorbit îndelung. Am înțeles atunci motivul pentru care numele Părintelui Dumitru Stăniloae a declanșat în dânsul o efuziune ce s-a transformat într-un discurs teologic foarte dens și profund. Părintele Vasilios Gondikakis teologhisea pe viu, la fel ca Părintele Stăniloae, care năștea cuvântul într-un șuvoi stăpânit, dar greu de oprit. Am simțit din primul moment o înrudire duhovnicească foarte mare între părintele Vasilios și Părintele Dumitru Stăniloae... Din prima frază a început să emită enunțuri teologice de mare adâncime. A continuat așa două ceasuri și parcă nu s-ar fi oprit. O întâlnire nesperată cu un monah aghiorit care teologhisea mărturisitor, exprimându-și propriile trăiri. În arhondaricul Mănăstirii Iviron cu părintele Vasilios Gondikakis, în liniștea proprie spațiilor mănăstirești athonite, la o cafea cu loukoum și tzipouro!

Mi-a arătat două scrisori de la Părintele Stăniloae în care îi aducea elogii pentru cartea sa Eisodikon. Le redau pe amândouă în semn de omagiu adus personalității arhimandritului Vasilios. Aprecierile sunt cu totul deosebite și vin de la cel mai mare teolog creștin al veacului al XX-lea.

București 7.01.1974

Preacuvioase Părinte Arhimandrit,

Vă mulțumesc din adâncul inimii pentru cartea dumneavoastră Eisodikon. Sunt plin de entuziasm pentru toate cele pe care le cuprinde și pentru modul în care ați scris totul: nou, adunat, simplu, plin de simțire, plin de căldură. Dacă aș fi fost mai tânăr, aș fi tradus-o în limba română. Este o carte mare, potrivită pentru oamenii de astăzi. 

Păcat că nu pot să exprim mai bine în limba greacă impresiile pe care mi le-a făcut. Mă bucur mult că monahismul grecesc dă astăzi o astfel de mărturie a puterii Duhului său. Vă doresc să continuați.

Al dumneavoastră în Hristos, cu multă dragoste, Preot Profesor Dumitru Stăniloae

București 24.10.1979

Preacuvioase și preaiubite Părinte Vasile,

… Am primit acum câțiva ani cartea dumneavoastră Eisodikon. În ultimul timp, ocupându-mă eu însumi, de asemenea, cu conținutul tainic al Liturghiei, am aprofundat paginile cărții dumneavoastră. Există în această lucrare o mare poezie, care pătrunde în cealaltă lume a Liturghiei, pe care eu nu am găsit-o în nici o altă carte. Am citat în expunerea mea, de mai multe ori, pagini întregi din Eisodikon-ul dumneavoastră.

Există în cartea dumneavoastră un model pentru ceea ce ar trebui să devină teologia noastră, modul nostru de a gândi și a scrie pe teme de credință. Vă mulțumesc din toată inima mea pentru ceea ce ați dat în această carte.

Al dumneavoastră plin de respect și de dragoste în Hristos, Preot Dumitru Stăniloae

În luna decembrie a anului 2018, părintele Vasilios Gondikakis a venit la București și a ținut o conferință despre Părintele Dumitru Stăniloae ca model de teolog ortodox. Am petrecut câteva zile de neuitat în compania sa și a părintelui Hristofor, care-l însoțea. Cu prilejul vizitei sale am lansat și ediția românească a lucrării sale, Împăratul slavei, pe care o tradusesem în grabă și care fusese publicată de Editura Bizantină. Conferința părintelui și lansarea cărții au avut loc la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Am vizitat Muzeul Satului, de care Părintele Vasilios a fost cucerit: „Părinte Constantin, dacă ar mai fi așa satele noastre, nu ar mai fi nevoie de școală. Impactul educațional al caselor, al bisericilor de lemn ar fi suficient”. Într-una din casele vizitate, părintele a avut o frumoasă surpriză. Aflând că este vorba de un monah athonit, doamna ce avea grijă de casa respectivă i-a mărturisit că are multă evlavie pentru Cuviosul Porfirie și că-l citește continuu. Într-adevăr, ne-a arătat pe măsuța din casă o carte a Părintelui Porfirie tradusă în românește, care era tocită de citit și subliniată cu creionul. Bucuria părintelui Vasilios era nespusă pentru că o femeie credincioasă oarecare arăta atâta interes unui părinte grec. Sfântul Porfirie fusese cel mai iubit părinte al său. Mai apoi a asistat la un concert de colinde și a fost fermecat de dirijorul corului - era corul Seminarului Teologic din București. Îl mișca orice formă vie de exprimare. Am petrecut, apoi, cu dânsul o seară de neuitat la casa parohială „Sfinții Voievozi”, povestind istorii din Sfântul Munte și comentând viața actuală a Bisericii. Atunci ne-a povestit despre un mare pustnic român athonit, părintele Enoh, pe care-l cunoscuse și pe care-l socotea între cei mai înaintați și înduhovniciți pustnici ai Sfântului Munte. Fusese impresionat de smerenia și simplitatea lui, precum și de înțelepciunea dumnezeiască pe care o exprima rareori în puținele sale cuvinte. Mă hotărâsem să adun date despre acest pustnic, iar părintele Vasilios mi-a spus că nu-mi poate scrie deoarece nu are timp, dar că mă așteaptă să-mi vorbească despre el și eu să înregistrez. Deși mi-am dorit mult, nu m-am învrednicit să mai ajung la Mănăstirea Iviron, în apropierea căreia pustnicea părintele Vasilios. A mai rămas un martor al pustnicului român Enoh, neîntrecut ­povestitor, anume Mitropolitul ­Athanasie de Limasol, apropiat și al părintelui Vasilios, prezent la slujba acestuia de înmormântare.

Deși trecuse de 80 de ani, părintele Vasilios Gondikakis se manifesta ca un îndrăgostit la prima vedere de realitățile care-l încântau. Era molipsitor de bucuros în fața lucrurilor frumoase și vii.

A fost îndrăgostit de Sfântul Isaac Sirul, căruia i-a dedicat numeroase studii. Cred că tot dânsului i se datorează proiectul ediției critice a Cuvintelor ascetice ale Sfântului Efrem Sirul, publicată de Mănăstirea Iviron. Am primit cartea de la dânsul cu autograf. Și o păstrez ca pe un odor de mare preț, eu însumi fiind cucerit de Sfântul Isaac Sirul.

Veșnica pomenire cuviosului părintelui nostru, Vasilios!

Sursa: ziarullumina.ro