Cum să ne domolim patimile?

Să aveți patimi nedomolite e ca şi cum aţi avea o herghelie de cai sălbatici care să vă tragă căruţa. Credeţi că aveți frâiele, însă caii decid să meargă pe unde vor. Aceşti cai sălbatici sunt patimile sălbatice. Provocarea constă în a pune frâiele şi a vă îmblânzi patimile astfel încât ele să se supună ordinii, întocmai cum un atelaj de cai antrenat este supus ordinilor cărăuşului.

Patimile se nasc prin mijlocirea simţurilor. Dacă aspiraţi să deveniţi cu adevărat liberi şi să învăţaţi să trăiţi după dumnezeiasca voie, aveţi trebuinţă să învăţaţi să vă stăpâniţi patimile care rezultă din modul în care reacţionaţi faţă de propriile simţuri. De pildă, puteţi avea o nevoie irepresibilă de anumite alimente. Atunci când sunteţi lipsiţi de ele sunteţi încurcaţi – și probabil că simțiți mânie.

Să vă eliberaţi de aceste gusturi şi dezgusturi este ceea ce noi înţelegem prin a îmblânzi patimile. Atunci când sunteţi capabili să faceţi aceasta, veţi dobândi libertatea de a face voia dumnezeiască şi de a-i iubi pe ceilalţi fiind mai puţin concentraţi pe propriile dorinţe. Și nu înseamnă că trebuie să vă lipsiţi de hrană bună sau de distracţii. Tot ce Dumnezeu a creat este bun. Înseamnă că puteţi să vă bucuraţi de ceea ce este necesar pentru bunăstare, dar şi faptul că trebuie să renunţaţi la toate compromisurile care au temei dorinţele plăcerii senzuale. Nu puteţi, pur şi simplu, să ignoraţi patimile. Aveţi nevoie să le recunoaşteţi – apoi să le faceţi să treacă sub controlul sufletului şi al minţii.

Iată cum puteţi vieţui astfel încât să nu dăunaţi sănătăţii ori siguranţei, în lipsa tendinţelor spre un păcat precum mânia. Să aveți patimi nedomolite e ca şi cum aţi avea o herghelie de cai sălbatici care să vă tragă căruţa. Credeţi că aveți frâiele, însă caii decid să meargă pe unde vor. Aceşti cai sălbatici sunt patimile sălbatice. Provocarea constă în a pune frâiele şi a vă îmblânzi patimile astfel încât ele să se supună ordinii, întocmai cum un atelaj de cai antrenat este supus ordinilor cărăuşului.

Această datorie începe prin recunoaşterea faptului că, de multe ori, sunteţi conduşi de gusturile şi aversiunile pe care le simțiți. Începeţi prin a învăţa să spuneţi „nu” când ajungeţi să vă dedaţi la ceva care ştiţi că nu este bun. A dobândi disciplina în ceea ce mâncaţi este unul dintre primele lucruri de îndeplinit. Acesta este unul dintre avantajele postului pe care suntem sfătuiţi să-l ţinem. Alegând să nu mâncaţi anumite alimente vă antrenaţi, într-adevăr, mintea, ca să fie mai supusă. Când mintea va deveni supusă, atunci va fi mai capabilă a face voia lui Dumnezeu. Veţi dobândi o mai mare libertate. În tradiţia Bisericii, postul a fost dintotdeauna una dintre primele discipline propovăduite după rugăciune. Ea a fost propovăduită de Însuşi Hristos. Primul lucru pe care l-a făcut după Botez a fost să meargă în pustie pentru a posti şi a Se ruga timp de patruzeci de zile. Cum El era Om desăvârşit şi Dumnezeu desăvârşit, Şi-a îmblânzit patimile omeneşti.

Modul de viaţă ortodox implică numeroase perioade şi zile de post. Este Postul Mare, înainte de Paşti. Apoi, trebuie să postim în fiecare miercuri şi în fiecare vineri şi postim, de asemenea, înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie. (…)

De multe ori constataţi că aţi înţepenit în rutină şi că sunteţi atât de condiţionați de un gust sau un dezgust deosebit, încât nu puteţi suporta nici măcar ideea de a vă despărţi de el. Este ca o brazdă adânc gravată în minte, sunteţi ca într-o rutină din care nu puteţi ieşi. Faceţi mereu şi mereu acelaşi lucru, în mod automat, fără ca măcar să gândiţi. Numai cât urechea se pleacă la cel mai mic cuvânt care vă poate mânia, puteţi ajunge până la conflict.

Iar în momentul în care reacţionaţi cu mânie, sunteţi incapabili să iubiţi după porunca lui Dumnezeu. De fapt, în aceeaşi clipă sunteţi despărţiţi de Dumnezeu. Aceste brazde săpate în minte trebuie cu adevărat să fie identificate şi eliminate, astfel încât să deveniţi liberi în a alege.

Încercaţi să deveniţi atent la toate gusturile şi la repulsiile pe care le aveți şi recunoaşteţi patimile pe care acestea le declanşează. Înseamnă că trebuie să deveniţi capabili să spuneţi „da” şi să spuneţi „nu” după o alegere raţională, iar nu ca efect al unui răspuns automat. Răspunsul nu este în mod necesar înfrânare. Noi am vrea să mergem dincolo de înfrânare. Cu toate acestea, înfrânarea poate fi necesară într-un prim timp pentru a nimici un model care ne ţine prizonieri. Să se evite situaţiile care vă declanşează patimile este, bineînţeles, o abordare – dar, când veţi dezvolta anumite puncte prezentate aici, veţi fi capabili să interveniţi chiar în momentul în care apar şi veţi alege moduri de acţiune mai potrivite. Aţi vrea să fiţi în măsură să interveniţi în procesul de gândire în momentul în care apar dorinţele. Abia acum trezvia şi practica rugăciunii lui Iisus sunt cele mai importante. În loc să reacţionaţi ca un robot, puteţi să vă condiţionaţi mintea într-un mod nou – recurgând la rugăciune, pentru a întrerupe procesul şi pentru a ieși din rutină. În momentul în care vă identificaţi principalul reflex condiţionat, vă puteţi ruga pentru a primi dumnezeiescul ajutor. Dacă vă menţineţi o viaţă de rugăciune regulată, participaţi regulat la slujbele Bisericii şi la Sfintele Taine, Dumnezeu vă va ajuta.

Patimile noastre sunt ca animalele de companie. Dacă aţi avut un căţeluş, vă amintiţi desigur cum se arunca asupra unui pantof sau asupra unui alt obiect ca să-l molfăie şi să-l rupă. Mârâia atunci când încercaţi să i-l luaţi. Acest comportament al căţeluşului este normal pentru el, însă nu e cel în care perseverăm noi. Dacă nu educăm căţeluşul de la început, o să rămână sălbatic şi poate chiar o să se întoarcă împotriva noastră mai târziu. Patimile noastre sunt ca nişte căţeluşi. Din păcate, mulţi dintre noi am crescut fără a ne educa patimile. Când încercăm să le înfruntăm, ele nu se lasă uşor. Se revoltă precum nişte căţeluşi mânioşi. Este o sarcină grea să le controlăm, însă ea este esenţială pentru o viaţă virtuoasă.

Atunci când începeţi să vă domoliţi patimile, puteţi întâmpina o iritare lăuntrică. Când le veţi combate, vă veţi da seama că obstacolul se găseşte în minte. În acelaşi timp, cum veţi deveni mai maturi în viaţa dumneavoastră de rugăciune, veţi constata că aveţi din ce în ce mai mult mijloacele de a depăşi reflexele condiţionate ale minţii dumneavoastră. Cum căutaţi dumnezeiescul ajutor, veţi fi ajutat în această luptă. Prin rugăciunea regulată, îndeosebi prin repetarea rugăciunii lui Iisus, veţi putea fi chiar în măsură să creaţi noi reflexe ce vor fi benefice pentru sănătatea sufletească, noi modele de comportament ce vor fi mai tari decât cele vechi. În cele din urmă, sufletul îşi va regăsi locul normal – cel al controlului. Mintea va deveni atunci o unealtă puternică şi folositoare, sub direcţia luminată a sufletului, pentru a trăi viaţa pe care Dumnezeu o doreşte pentru noi.

Ultimele din categorie