Dumnezeiasca Liturghie, centrul cultului liturgic ortodox şi cea mai importantă dintre toate slujbele Sfintei Biserici este împreuna rugăciune a clerului şi a poporului adresată lui Dumnezeu – Cel care a instituit-o în seara Cinei celei de Taină. Astfel, Liturghia este o împreună lucrare, nu doar o atribuţie clericală.

Credincioşii se alătură preoţilor, prin acte esenţiale pentru săvârşirea sfintei slujbe. Cea mai importantă atribuţie a credincioşilor este aducerea elementelor euharistice de pâine şi vin, care sunt oferite la Sfântul Altar.

Aducerea de prescuri şi vin înseamnă actul esenţial, de început al Sfintei Liturghii. Cu mult înainte de a da binecuvântarea mare, preotul face o lucrare tainică, ascunsă de ochii credincioşilor, numită proscomidie. Acesta nu este însă o slujbă de sine stătătoare, ci o parte integrantă şi indispensabilă a Sfintei Liturghii.

În esenţa ei, proscomidia constă în „punerea înainte” sau a pregătirii pâinii şi a vinului, pentru a fi oferite lui Dumnezeu. Însăşi denumirea de Proscomidie vine de la cuvântul grecesc προσκομιδη (proscomidi) care înseamnă „a pune înainte”, „a aduce”, „a oferi”.

Mai precis, slujba Proscomidiei constă în alegerea, pregătirea şi afierosirea de către preot a darurilor de pâine şi vin aduse de credincioşi la altar. Astfel, darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfinţite şi prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului, în cadrul Sfintei Liturghii.