„Învierea lui Hristos” este imnul scris de Sfântul Ioan Damaschin şi se cântă atât în timpul slujbei Utreniei Sfintelor Paşti, cât şi a Utreniei din duminici. Utrenia ne aduce aminte de Pătimirile îndurate de Mântuitorul de la miezul nopţii, până în ziuă. Înainte de citirea Psalmului 50, preotul scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul Bisericii, se închină şi o sărută, după care intră în Altar, în acest timp cântându-se la strană  imnul „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat...”.

„Învierea lui Hristos” este cântarea de bucurie a Bisericii deoarece, din nemăsurată iubire pentru omul cel decăzut, Tatăl Ceresc Îl trimite pe Iisus, Fiul Unic al Tatălui, să Se jertfească pe Cruce, pe Golgota. Răstignindu-Se pe Cruce, a răstignit pe ea şi păcatele lumii. Învierea Sa reprezintă, aşadar, biruinţa iubirii Lui smerite asupra păcatului, iadului şi a morţii.

Prin Cruce a venit bucuria în lume, iar legătura dintre Cruce şi Înviere reprezintă fundamentul întregii spiritualităţi ortodoxe, liturgice şi filocalice, pentru că Ortodoxia este, în acelaşi timp, Biserica pocăinţei, a postului şi a bucuriei. De asemenea, acest imn celebrează liturgic prezenţa teologică a evenimentelor mântuitoare, culminând cu Învierea Mântuitorului din morţi în viaţa Bisericii. Astfel, credincioşii cântă: „Învierea lui Hristos văzând”, ceea ce arată deopotrivă actualitatea şi realitatea Învierii în viaţa credincioşilor, dar şi intrarea Bisericii întregi în iubirea cea veşnică a Sfintei Treimi, prin slujirea liturgică.