Eleni Ghianaki, originară din Cipru, locuia de mai multă vreme la Londra. De zece ani era suferindă de inimă. Avea şi un fiu bolnav de tromboflebită. A fost internată în spital, unde, foarte amărâtă, citea aşezată în fotoliu minunile Sfântului Efrem, în aşteptarea deciziei medicilor.

Deodată a auzit trei bătăi în geamul salonului unde se afla. Nu a văzut, însă, pe nimeni. Întorcându-se spre cartea pe care o ţinea în braţe s-a întrebat dacă nu cumva fusese chiar Sfântul Efrem. A simţit atunci o plăcută mireasmă care a umplut salonul. Emoţionată, a început să se roage sfântului să o facă bine şi i-a spus şi de boala fiului ei. Ca răspuns la rugăciunile sale a auzit clar o voce lângă ea care i-a spus: „Am trecut şi pe acasă pe la tine. Băiatul tău doarme acum liniştit în fotoliu. Să nu te îngrijorezi, se va face bine!”.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, pp. 131-132)