Cu primul avion
Pe marele aeroport al New York-ului, atunci când primeşte în mână micul pacheţel, d-na Atanasia nu-şi mai poate stăpâni lacrimile. Consideră că l-a primit pe însuşi Sfântul şi i se roagă fierbinte pentru vindecarea soţului.
Într-unul din marile spitale ale New York-ului toate sunt pregătite pentru operaţia d-lui Gheorghiu Scura, cetăţean american de origine greacă, care are într-unul din plămâni o tumoare canceroasă mai mare decât o gutuie. Soţia acestuia, d-na Atanasia, cere însă o mică amânare a operaţiei. Directorul spitalului îi acordă o amânare, de două zile.
Ce se întâmplase? În ultima clipă a simţit în sufletul ei dorinţa de a da soţului ei înainte de operaţie câteva picături de agheasmă şi puţin mir de la candela care arde fară întrerupere în faţa raclei cu sfintele moaşte ale Sfântului loan Rusul. A telefonat în Grecia, la biserica Sfântului, şi a rugat pe preotul de aici să-i trimită aceste daruri simple cu primul avion pentru New York. Aşa se şi întâmplă: cu primul avion este trimis un pacheţel conţinând două sticluţe - una cu agheasmă iar cealaltă cu mir de la candela Sfântului.
Pe marele aeroport al New York-ului, atunci când primeşte în mână micul pacheţel, d-na Atanasia nu-şi mai poate stăpâni lacrimile. Consideră că l-a primit pe însuşi Sfântul şi i se roagă fierbinte pentru vindecarea soţului. Dl. Gheorghiu priveşte cu ochii plini de lacrimi la soţia care, săvârşind parcă o sfântă slujbă, îi oferă cu dragoste binecuvântările (agheasma şi mirul) primite din Grecia. D-na Atanasia merge apoi la directorul spitalului şi îi cere să se mai facă o dată analizele. Mirat de insistenţele acesteia, directorul dă dispoziţie să i se facă bolnavului o radioscopie simplă.
Minunea pe care o aştepta, care din prima clipă nădăjduise că o să se întâmple, într-adevăr se petrecuse! Uimiţi, doctorii se încredinţează că noua radiografie nu mai arată nici o tumoare; insistă, încearcă să explice ştiinţific minunea pe care o văd împlinită în ochii lor.
„Explicaţie ştiinţifică nu se poate da minunii făcute de Sfântul Ioan”, spune credincioasa doamnă Scura şi se bucură de tovarăşul ei de viaţă care s-a reîntors în sânul familiei, la serviciul său, şi slăveşte zi şi noapte pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Săi.
(Sfântul Ioan Rusul – mărturii contemporane ale Iubirii lui Dumnezeu, Traducere de Ieromonah Evloghie Munteanu, Cristina Băcanu, Editată de Mănăstirea Crasna, jud. Prahova, 2004, pp. 34-35)
Ploaia torențială nu l-a udat pe Cuviosul Iacov
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro