Îmi amintesc ziua când am ajuns pentru prima oară la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” și am văzut icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”.

Una dintre surori mi-a prezentat mănăstirea, arătându-mi odoarele și lucrurile mai importante de aici. Aflându-mă sub impresia celor povestite despre acest loc sfânt, am urcat la cel de-al doilea etaj al corpului stăreției, în Biserica Sfintei Treimi, și am rămas înaintea icoanei Maica Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”. Vreau să spun că, de la prima vedere, m-au impresionat simplitatea, curăția, bunătatea și deschiderea chipului ei.

Pentru mine, această icoană a avut o mare rezonanță lăuntrică. Ai putea să taci pur și simplu și să stai îndelung înaintea ei și doar inima să se roage, uneori chiar fără cuvinte. Acum înțeleg de ce mulți stau îndelung, nemișcați, înaintea icoanei.

Chiar prima dată, privind la chipul Stăpânei, m-am gândit la păcatele mele: „Doamne, cum mă vei mântui? Sunt atât de păcătoasă, cum să mă mântuiesc?”. Și în chiar acea clipă am văzut limpede chipul Maicii Domnului ca și cum s-ar schimba. Ce s-a întâmplat? Nu pe Maica Domnului o vedeam, ci un cu totul alt chip, asemănător chipului unei cunoștințe. Acea femeie avea un defect, iar eu o batjocoream când nu era de față, și ea nu știa. Nici prin gând nu-mi trecea să mărturisesc această fățărnicie, iar în ajun chiar mă împărtășisem...

Vedenia a durat câteva clipe și am înțeles că Maica Domnului m-a mustrat și m-a chemat la pocăință. Mi-am recunoscut vina înaintea cunoștinței mele, pe care o obijduiam în taină... (Nadejdea E., Kiev, toamna anului 2001)

(Minunile Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”, traducere din limba rusă Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, 2014, p. 65)