Minunea creștinului înviat de Sfântul Mina
Iar sfântul, punând la loc toate membrele celui ucis și făcând rugăciune, a înviat mortul și i-a zis: „Dă laudă lui Dumnezeu!“. Iar mortul, ridicându-se ca din somn și cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise și cum a câștigat viața a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulțimea se închina ostașului ce se arătase și îl înviase.
Mergând odată un creștin ca să se închine la biserica Sfântului Mina, a găzduit la o casă de străini; iar stăpânul acelei case, cunoscând că cel găzduit avea banii puși în sân, s-a sculat la miezul nopții și l-a omorât. Apoi tăindu-l bucăți, le-a pus într-o coșniță pe care a ascuns-o într-o încăpere dosnică, așteptând ca să se facă ziuă.
În vreme ce ucigașul se gândea cum, unde și când să se ducă să ascundă părțile celui ucis, ca să nu-l afle cineva, iată i s-a arătat Sfântul Mina călare, în chip de ostaș și cercetând ce s-a întâmplat cu străinul care găzduise acolo, ucigașul spunea însă că nu știe nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat în casă și, aflând coșnița și scoțând-o, s-a uitat la ucigaș cu o căutătură grozavă și sălbatică și i-a zis: „Cine este acesta?“. Iar ucigașul, de frică, fără de glas făcându-se, s-a aruncat la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele celui ucis și făcând rugăciune, a înviat mortul și i-a zis: „Dă laudă lui Dumnezeu!“. Iar mortul, ridicându-se ca din somn și cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise și cum a câștigat viața a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulțimea se închina ostașului ce se arătase și îl înviase.
După ce s-a ridicat de jos ucigașul, a luat sfântul banii de la el și i-a dat omului pe care îl înviase, zicându-i: „Du-te, frate, în calea ta!“. Întorcându-se către ucigaș, l-a bătut precum i se cădea, apoi i-a iertat greșeala și făcând rugăciune pentru dânsul, a încălecat și s-a făcut nevăzut.