Sfântul Simeon, fost voievod al Serbiei la începutul veacului al XIII-lea. Creştini ortodocşi evlavioşi, Ştefan şi Ana Nemanja, au avut doi fii, Vukan şi Ştefan (născut 1165). După aceştia, soţia voievodului s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut rămâne însărcinată. Deşi stăpâneau un regat şi aveau multe avuţii, totuşi, cu postiri şi lacrimi de căinţă, ei au cerut cu umilinţă de la Bunul Dumnezeu să le mai dăruiască un copil. Domnul a ascultat rugăciunile lor şi le-a dăruit un al treilea copil, pururea pomenitul Rastko sau Sfântul Sava de mai târziu.

După ce Rastko s-a retras în Athos, Sfântul Simeon părăsindu-și țara și sceptrul a venit în Sfântul Munte și s-a sălășluit în Sfânta Mănăstire Hilandar, unde și-a sfârșit viața ca monah.

La Hilandar, astăzi, în spatele scaunului rezervat stareţului, printre stranele de rugăciune ale părinţilor, se află mormântul de argint al Sfântului Simeon, din care a încolţit o viţă de vie. Această viță de vie rodește până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul făcător de minuni al tămăduirii nenașterii de prunci la soții care aleargă cu credință către ajutorul Sfântului Simeon. Rodul ei, uscat de către părinţii din obşte, este dăruit celor dornici a dobândi prunci. Chiar şi în ziua de azi, multe familii se bucură de naşterea de prunci în acest chip. La Mănăstirea Hilandaru se păstrează o arhivă specială cu aceste cazuri.

Pentru a se împlini însă dorința soților de a dobândi prunci, aceștia trebuie să urmeze cele de mai jos[1]:

• Pentru început, să se spovedească la un duhovnic și să urmeze sfaturile acestuia.
• Să săvârșească acasă o sfeștanie și preotul să afunde în agheasmă crenguța de viță dăruită de mănăstire.
• Vreme de 40 de zile să bea în fiecare dimineață pe nemâncate din această agheasmă.
• Pe durata celor 40 de zile să postească, să facă dimineața 25 de metanii până la pământ, zicând la fiecare „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii”, iar seara alte 25 de metanii zicând „Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.
• Dacă au îndemn și putere, pot face și alte 50 de metanii zicând „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”.
• În această perioadă de 40 de zile nu trebuie să se însoțească unul cu altul.
• După scurgerea celor 40 de zile, să se spovedească iarăși la duhovnic, și cu dezlegarea acestuia să se împărtășească cu Sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi să ia trei bobițe din strugurii mănăstirii, soția luând două și soțul una.
• După toată această pregătire, să se însoțească unul cu celălalt, cu credința că sfântul va face minunea. Cu adevărat, după credința lor, Dumnezeu le va dărui rodul pântecelui.
• Pe toată durata sarcinii soții să înceteze orice îndatorire conjugală și astfel se vor învrednici să dobândească copii.

După reușita nașterii, părinții se vor folosi a urma cu atenție canoanele bisericii, sfaturile duhovnicului și a fi cu luare aminte să nu se însoțească niciodată duminca, în sărbătorile împărătești ori în alte sărbători mai mari, ori miercurea și vinerea (care sunt zile de post), cât și pe durata posturilor anuale. Dacă soții astfel se vor purta întotdeauna, având grijă ca toată viața lor să le fie creștinească, tainică, plină de milostenie și bunătate, vor dobândi pe lângă harul nașterii de prunci și Împărăția Cerurilor, cu harul și milostivirea Domnului nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale Sfântului făcător de minuni Simeon, Izvorâtorul de mir.

Sfânta Mănăstire Hilandar îi roagă fierbinte pe soții care iau bobițele Sfântului Simeon ca după dobândirea pruncilor prin rugăciunile acestora, să înștiințeze în scris mănăstirea, oferind amănunte exacte – date și nume – spre a fi înregistrate în arhiva specială a mănăstirii, drept mărturie tuturor celor care tăgăduiesc minunile sfinților.

Redăm mărturia scrisă a unei mame din judeţul Suceava, despre cum i-a ajutat Sfântul Simeon de la Hilandar să dobândească o fetiţă.

Nu mă pricep într-ale scrisului/ povestitului frumos însă, în cele ce urmează, voi încerca să relatez cât mai bine, cum ne-a ajutat Dumnezeu să devenim o familie împlinită.

Eram căsătoriţi de 4 ani și ne doream mult să avem copii. Doctorii spuneau că sunt puţine şanse să pot avea copii vreodată. Eram trişti amândoi – eu şi soţul, însă nu descurajaţi, aveam atâtea exemple de cupluri cărora doctorii le spuseseră că nu vor putea avea copii din variate motive medicale dar care, în cele din urmă, cu ajutorul Domnului, au devenit părinţi. Important e să crezi.

Într-una din acele zile, vorbind cu sora mea, am aflat despre bobițele de struguri şi minunile Sfântului Simeon. Sora mea m-a întrebat dacă vreau să merg pe această cale, fiindcă un prieten al unei colege de-al ei merge la Sfântul Munte Athos şi ar putea să ceară câteva bobițe şi sfaturi călugărilor de la mănăstire.

Eram tare entuziasmată, simţeam în adâncul sufletului că în sfârşit aceasta este calea spre a deveni ceea ce ne doream atât de mult, să devenim părinţi. După câteva săptămâni, când m-am reîntâlnit cu sora mea, am primit plicul cu bobițele de strugure şi îndemnuri.

Am aşteptat începerea postului Naşterii Domnului, pentru a începe rugăciunea către Sfântul Simeon. Nu a fost uşor, au fost multe ispite, însă curând am rămas însărcinată şi am născut o fetiţă. Au trecut aproape 4 ani de atunci şi avem trei copilaşi sănătoşi, care ne înfrumuseţează viaţa şi ne împlinesc ca părinţi.

În concluzie, aş vrea să încurajez toate cuplurile care nu au copii să nu îşi piardă speranţa şi să aibă credinţa în Dumnezeu cel Atotputernic, la care „toate sunt cu putinţă”!