Sfântul Damian a trăit în secolul al XIII-lea și deține un loc important printre sfinții care au trăit la Mănăstirea Esfigmenu din Sfântul Munte Athos.

Dorind a deveni monah încă de tânăr, Sfântul Damian a mers în Sfântul Munte Athos, în Grădina Maicii Domnului. El a dus o viață de aspre nevoințe duhovnicești pe Muntele Samaria, cel care se află între Mănăstirile Esfigmenu și Hilandar, în apropierea peșterii în care se nevoise Cuviosul Antonie, ctitorul Lavrei Peșterilor din Kiev.

Se spune despre Sfântul Damian că, mergând odată la Sfântul Cosma de la Zografu, a întârziat atât de mult încât asfințise soarele. Atunci Sfântul Cosma l-a rugat să rămână la el peste noapte, dar cuviosul Damian l-a refuzat, nevoind să rămână în altă parte, căci avea acest obicei de a petrece noaptea la chilia sa.

Pe când era la jumătatea drumului, s-a pornit o furtună atât de mare, că nu mai vedea nimic și se afla în primejdie. Atunci, ridicându-și ochii minții către Maica Domnului, s-a rugat să-l izbăvească din acea primejdie îngrozitoare. Pe când se ruga, deodată s-a văzut răpit și adus la ușa chiliei sale.

Sfântul Damian a adormit cu pace în ziua de 23 februarie a anului 1280. După mutarea lui la cele veșnice, timp de 40 de zile s-a simțit o mireasmă nespus de plăcută pe toată valea din preajma mănăstirii.