În mănăstire există două rânduieli de viață
Mănăstirea este, într-adevăr, locul mântuirii şi aşezământul celor ce se mântuiesc, dar şi unul şi celălalt sunt nevăzute; iar tot ceea ce se vede este lumesc.
Toată lucrarea constă în a fi cu Domnul. Fiţi aşa! Iar El este pretutindeni, oriunde vă aflaţi. Îndată ce sufletul strigă şi se îndreaptă către El - El vine către suflet, sau în suflet. Şi iată biserica - iată mănăstirea!
Celor ce îşi pun deosebită nădejde în mănăstire ca în locul cel mai potrivit pentru mântuire şi linişte sufletească, preasfinţitul-zăvorât le scrie:
- Aşteptaţi prea mult din partea mănăstirii... Mănăstirea este, într-adevăr, locul mântuirii şi aşezământul celor ce se mântuiesc, dar şi unul şi celălalt sunt nevăzute; iar tot ceea ce se vede este lumesc. Acolo există două rânduieli de viaţă: una, lăuntrică, şi alta, exterioară.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 53)
„Ferice de toți cei care vor răbda în mănăstire până la sfârșit!”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro