Iubirea conjugală este o taină sfântă pecetluită de Însăşi Mâna lui Dumnezeu: „Întinde Doamne Mâna Ta din înălţimea locaşului Tău celui sfânt şi uneşte pe robul Tău (N) cu roaba Ta (N)” (Epicleza Sfintei Cununii). Însă astăzi multe căsătorii se fac pentru bani, din interes, din plictis sau plăcere. Iubirea din sânul firav al căsniciei este permanent ameninţată de abuz sau de refuz.

Fiinţa iubită poate oricând înţelege total opusul vorbelor tale. Orice gest de dăruire poate agasa, orice moment de libertate poate fi înţeles ca părăsire, orice dar poate deveni insistenţă sau silă, orice privire poate răni o inimă vulnerabilă, cuvintele se pot transforma în arme letale, pentru care cineva poate suferi o viaţă. Infidelitatea inimii este mai devastatoare uneori decât cea fizică.

(Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, Lumina răstignită – Cuvinte pentru cei ce plâng, Editura Pars Pro Toto, Iaşi, 2014, pp. 89-91)