Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute, căci mulți încep postul și alte nevoințe grele peste puterile lor, iar apoi slăbesc din cauza necumpătării și încep să caute mâncăruri gustoase și odihnă pentru întărirea trupului.

A proceda astfel înseamnă să creezi ceva, iar apoi să distrugi, întrucât trupul, din cauza lipsurilor din vremea postului, este împins către plăceri și mângâieri, iar plăcerile stârnesc patimi.

(Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski, Crinii țarinii, Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova, Orhei, 1995, pp. 13-14)