„Dragostea nu se poartă cu necuviință”, dragostea este politicoasă, binevoitoare, aduce liniște în jurul său. Se poartă cu multă cuviință, nu caută numai ale sale, ci se interesează și de ceilalți. Dragostea nu se aprinde de mânie. Unde-i mânie, nu-i iubire. Dragostea nu pune la socoteală răul, nu este pomenitoare de rău.

Sfântul loan, cel ce a scris Scara, vorbind despre pomenirea de rău, despre aducerea-aminte de răul pe care ți l-a făcut cineva, spune că aceasta este „rugina sufletului”, „viermele minții”, este „cui înfipt în suflet”, este păcat neîncetat, este fărădelege de fiecare clipă, iar în Pateric se spune că cel care e pomenitor de rău, care își amintește de acele rele pe care i le-a făcut cineva, acela ori de umblă, ori de mănâncă, ori de doarme, ori altceva de face, ca de rugină se mănâncă, e ros de pomenirea răului, e neliniștit, e nemulțumit. Or, dragostea nimicește toate acestea. De aceea se spune in Scriptură că dragostea „acoperă mulțime de păcate”.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 14-15)