Viața noastră este asemenea unei călătorii, care uneori mai trece și prin pustie. Lumea aceasta este uneori o pustie mare pentru sufletul nostru, căci hrană sufletească nu este în ea. Pentru hrana sufletului, pentru foamea și setea sufletului nostru, trebuie să cerem și să primim și noi ca israeliții pâine și apă cerească. Pâinea și apa sufletului nostru vin și azi de sus, din cer, căci sunt și azi hrana celor care înaintează spre mântuire.

Știi ce înseamnă aceasta? Iată, ți-o spune așa de frumos Iisus Hristos. „Eu sunt Pâinea vieții ‒ a zis Iisus ‒ Eu sunt Pâinea cea Vie care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, în veac va fi viu” (loan 6, 35, 51). „De însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (loan 7, 37-38). Aceasta este și azi „mana” celor care înaintează spre patria cerească. Fără de această mană „ce vine de sus” nu putem înainta spre mântuire.

(Preotul Iosif Trifa, Citiri și tâlcuiri din Biblie, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2010, p. 43)