Kathisma (Κάθισµα) este un aşezământ aflat în preajma unei mănăstiri, asemănător chiliei sau colibei, dar de mai mici dimensiuni decât aceasta. De obicei, într-o kathismă sălăşluieşte un singur monah, care este în grija mănăstirii pe teritoriul căreia se află, fiind în acelaşi timp scutit de îndatoririle faţă de aceasta, pentru a se afierosi cu totul rugăciunii. Caracterul şederii aici este temporar.

Primele kathisme au apărut chiar din timpul Sfântului Atanasie Athonitul – ctitorul Marii Lavre. Atunci când împăratul Nichifor Focas îl căuta pe Sfântul Atanasie, protosul Muntelui Athos l-a ascuns pe Cuviosul, poruncindu-i să se liniştească într-o kathismă, la trei stadii depărtare de Lavră. Deci, slujind acolo lui Dumnezeu în singurătate, Cuviosul Atanasie avea hrană din osteneala mâinilor sale.

Şi Sfântul Ioan Cucuzel a construit o kathismă în apropierea Marii Lavre, cu o biserică închinată Sfinților Arhangheli, unde stătea şase zile pe săptămână, iar în duminicile şi sărbătorile mari mergea la Marea Lavră cu multă zdrobire a inimii şi evlavie. La kathisma aceasta şi-a cunoscut de mai înainte sfârşitul, a adormit şi a fost îngropat acolo.

Cele mai cunoscute kathisme din Muntele Athos sunt: Kathisma „Sfântul Eustatie” – Mylopotamos a Marii Lavre, Kathisma „Înălţarea Domnului” a Mănăstirii Hilandar şi Kathisma „Sfântul Gheorghe” de la Zografu.