Sfântul Ieronim scria văduvei Lidia: „Bucuria unei mame creştine trebuie să se cuprindă în a învăţa copilul să rostească numele dulce al lui Iisus Hristos chiar din momentul când vocea lui este încă slabă şi limba încă mută. Ţine minte că tot ce apare mai întâi aparţine Domnului. De aceea, primele gânduri ale copilului trebuie să fie sfinţite cu evlavie”.

De asemenea, Sfântul loan Gură de Aur povăţuieşte mamele: „Mamelor, mai întâi de toate, învăţaţi-vă pruncii să se însemneze cu semnul crucii chiar înainte ca ei să fie în stare să facă acest lucru: însemnaţi-i voi. Când vor creşte mai mari, urmăriţi ca ei să se însemneze singuri, încet, fără grabă şi cu luare-aminte”.

Rugăciunea apare în trei forme: în împlinirea pravilei acasă; în aducerea scurtelor rugăciuni lui Dumnezeu în timpul zilei şi în frecventarea slujbelor bisericeşti. Cu aceste trei forme de rugăciune copilul trebuie obişnuit încă din pruncie.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 46)