Sfinţii Părinţi văzând marea responsabilitate şi greutate ce poartă femeia când este însărcinată au dezlegat ca să se poată împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau ce păcat ar fi făcut ea. Deci, femeia când este gravidă să se împărtăşască în fiecare lună măcar cu 2-3 zile de post dacă nu poate să ţină mai multe zile. Acea Împărtăşanie ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important ca să se împărtăşească, ajută foarte mult pe copil, îl întăreşte, îl luminează, îi dă sănătate, îl fereşte de boli. Copilul, prin Sfânta Împărtăşanie, pe de o parte se împărtăşeşte cu Hristos, iar pe de altă parte îşi începe viaţa duhovnicească încă din pântece. Începe să-L cunoască pe Hristos înainte de naşterea sa pe acest pământ. Este păcat să-l lipsim pe copil de Hristos. El trebuie obişnuit de atunci.

Îmi pare foarte rău că aceste învăţături nu au fost suficient de lămurite de către preoţi în Biserică şi multă lume a fost şi este lipsită de această informaţie capitală pentru o viaţă autentic creştină şi pentru o sănătate bioetică a societăţii.

Orice om are nevoie de Biserică şi de Hristos, dar mai ales femeia gravidă are nevoie extraordinar de mult pentru că are o viaţă în ea, mai poartă grijă de încă o viaţă şi trebuie să fie ajutată de către cei din jur. Spovedania şi Împărtăşania este cel mai mare ajutor pentru ea din toate punctele de vedere.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfaturi duhovniceşti, Sfânta Mănăstire Lainici, 2004, pp. 63-65)